Mai bine de 30 de ani i-am spus tată omului cu care mama a ales sa-și refacă viața. Cei care ne cunosc știu ca mama a făcut 11 ani naveta la București el fiind cel care, rămas acasa, a ținut loc de mama, de tata și de complice câteodată. A ținut aprins focul familiei, a uitat de el si a avut grija de noi. Ne-a gătit, ne-a spălat, si nu a uitat ca de cate ori venea mama acasa ( o data la 2-3 săptămâni) sa-i facă ceva bun de mâncare, sa o astepte pana la miezul nopții dacă trebuia, sau sa o lase sa câștige prima partida de Remy… fiindcă pe celelalte trebuia sa-l lasam pe el sa le câștige 🙂
Citea mult si avea un vocabular complex. Auzeam la el mai mereu câte un cuvant pe care nu-l înțelegeam dar dădeam fuga la DEX, rețineam cuvântul si îl foloseam si eu ca si cum îl știam dintotdeauna doar ma învățase tata.
De când îl știu eu a muncit la Făclia, însă cu mine făcea teme la matematica. Încă nu-mi explic cum reușea sa știe de toate.
M-a dus la scoala in prima zi, apoi s-a transformat in umbra mea. Îmi amintesc ca l-am văzut intr-o dimineața urcând in troleu pe usa din spate după ce mie îmi spusese de vreo 10 ori sa urc doar pe usa din fata, de lângă șofer. Se asigura ca ajung la scoala fără sa îl văd și se întorcea acasa dar venea după mine și ma ducea la volei, la baschet, la dansuri, iar când rămâneam acasa era mereu acolo cu o vorba buna.
Țin minte ca intr-o după-masa mi-am uitat ghiozdanul in autobuz și ne-am dat seama amândoi după ce am coborât. Mama nu știe nici azi dar ne-am dus împreuna la garaj sa-l recuperam. I-a spus mamei ca ne-am plimbat și de aceea am ajuns mai tarziu acasa. Cum spuneam, complice!
In anii de facultate și după ei dacă ma vedea acasa sâmbătă seara ma întreba: “ești bine”? iar de câte ori “sufeream” din dragoste el stia exact ce și când sa spună.
Era adeptul adevărului și vând greșeai nu era loc de motive. “Finalitatea contează”, așa ne spunea mereu.
In cazul asta finalitatea e trista dar tata, azi te contrazic nu doar finalitatea contează! Uite câte amintiri frumoase avem!
Făclia asta s-a stins, dar va arde mereu in inimile noastre!
