Tata Bubu, un suflet pe care Cerul l-a primit ca si cadou de Mos Nicolae

Acum ceva vreme va scriam despre fetita care l-a vazut pe Mos Craciun, un unchi al carui nume de familie era chiar Craciun. Poate de aceea mi-a placut atat de mult intotdeauna spiritul Craciunului. Sau pentru ca strabunicul meu a fost preot si ma simteam intr-un oarecare fel legata de acest spirit.
Pentru mine sarbatorile incepeau pe 1 decembrie, atunci cand orasele prindeau culoare. Cand se aprindeau luminitele, cand toate vitrinele magazinelor incepeau sa aiba decoratiuni. Continuau cu 6 decembrie, prima zi in care simteam cu adevarat atmosfera de sarbatoare pentru ca venea Mos Nicolae. Decembrie continua cu 14, ziua mamei si cu evident Craciunul.
Anul trecut au fost 30 de ani de cand sarbatoresc Craciunul in familie, indiferent ca la mama acasa sau la Orastie si intotdeauna m-am bucurat de el exact ca un copil. Nu spun ca anul asta nu ma bucur, insa lipseste ceva. De fapt cineva.
Acum ceva timp la Scoala Populara de Arta, profesoara noastra de canto mi-a dat sa invat o piesa a Aidei Busuioc „Da-mi Doamne putin noroc” (cateva versuri mai jos)

Nu stiam de ce la mosu
Cand ma auzea cantand
Lasa fata-n jos pierduta si din ochi lacrimi curgand
Pana intr-o zi in care
Stand la masa eu i-am spus
Mosule-ti canta nepoata
Ridica privirea-n sus

DSC_0106

N-am putut sa o cant doar la gandul ca s-ar putea intampla asa ceva. Acum, la 6 saptamani dupa ce acela pe care niciodata nu l-am numit bunic ci „Tata Bubu” nu mai e, o cant in fiecare zi. Mi-am pus multe intrebari, asa cum fiecare persoana care pierde un om drag o face. Apoi mi-am dat seama ca oricat de mare e durerea acum, am fost totusi o norocoasa. Nu multi sunt cei care se pot mandri ca au avut bunicii alaturi nici macar la majorat, d-apoi la petrecerea de 30 de ani, ca au fost toata viata constienti si cu mintea limpede, ca au stiut pana in ultimul moment cine le sunt oamenii dragi.

Tata Bubu a plecat dupa ce s-a asigurat ca am o cariera pe care intotdeauna a apreciat-o, dupa ce s-a asigurat ca am unde sta, dupa ce a vegheat asupra mea 30 de ani si nu in ultimul rand dupa ce s-a asigurat ca cel care are grija de mine acum este cel mai bun om. Iar eu multumesc lui Dumnezeu pentru ca am avut cel mai bun tata, pe Tata BUBU care a avut grija de mine pana in ultima zi a vietii lui!

In memoriam Tata Bubu
RuxAndra