Povestea inelului de logodna

Inspirat din fapte reale

Mi se intampla dimineata sa am treaba la banca tot mai des in ultima vreme. Aceiasi oameni draguti si binevoitori care imi zambesc mereu de cum intru pe usa… ca doar nu degeaba le zic #zicuzambet. Intru asadar si-mi vad de treaba cu care venisem. Astept cateva minute la unul din birouri, insa dupa nu mai mult de un minut aud in spatele meu un zumzet copilaros si veselos. Curioasa din fire ma intorc sa vad daca-mi pot da seama despre ce e vorba. images-1
Una dintre fetele de la ghiseu intinsese uneia dintre colege mana stanga. Da, acolo trona un inel de logodna… domnisoara era extrem de fericita, se citea pe fata ei bucuria imensa ce ii invadase sufletul. Nu stiu cum sa va explic. Imaginati-va fata unui copil ce tocmai a primit cel mai ravnit gadget din lume… ati reusit? Ei cam asa era. Fericita, mandra si implinita… se vede treaba ca si-a dorit mult inelul si iata ca l-a primit. Cererea in casatorie avea si o poveste pe care bineinteles nu am reusit sa o aud.
Am zambit bucuroasa. Intr-o lume asa nebuna e frumos cand iei parte la un moment de bucurie din viata cuiva, chiar daca nu il cunosti.
Am iesit din banca zambind si m-am indreptat spre un magazin… atata bucurie imi facuse pofta de mancare. Stand la coada incercam sa-mi amintesc daca m-am mai bucurat asa vreodata pentru nunta cuiva. Am iesit si m-am intors la masina. Viitoarea doamna si o colega mergeau catre zona de fumat iar domnisoara proaspat ceruta flutura mana stanga cand pe fata cand pe dos. A trecut pe langa mine si mi-a afisat cel mai frumos zambet al ei. M-am indreptat spre masina si am inceput sa ma gandesc: de ce o fi cererea asta in casatorie asa importanta pentru noi? De ce asteptam momentul asta ca pe cel mai frumos lucru ce ni se poate intampla? N-am sa fiu ipocrita si sa spun ca eu nu ii dau importanta, pentru ca ii dau chiar daca azi mi-am dat seama ca nu ar trebui. Mi-am dat seama ca noi suntem sigure pe relatie doar in momentul in care el vine cu inelul, ca pana atunci sentimentul de siguranta e doar un gand de genul “va fi bine” insa fara vreun argument solid. Mi-am dat seama ca noi de fapt nu ne credem partenerii. Degeaba iti spune omul te iubesc, degeaba face planuri cu tine, degeaba te duce acasa, degeaba te poarta pe la nunti. Tu nu-l crezi pana nu vine cu inelul. O fi corect? Atunci e ca si cum gata, ai pus mana pe el si al tau e. Dar 1 an, 2, 5 pana cand s-a hotarat baiatul al cui a fost? Nu al tau? Pai si atunci care-i realizarea? Ah, ca va fi al tau pentru totdeauna…
Ideea e ca am intrat intr-un cerc vicios… ei si-au dat seama ca noi nu-i credem pana la etapa cu inelul si asta ii fac sa creada ca pana atunci nu au responsabilitati serioase asa ca nu le vine sa faca pasul, iar noi suntem frustrate ca nu fac ei pasul. Si le mai zic si astia casatoriti “hai ma ce mai pierzi timpul, cere fata” adica pressing. La unii functioneaza, la unii nu… din contra tot ceea ce reusim e indepartarea lor.
Chiar daca n-am nicio treaba cu practica, la teorie sunt as, asa ca ascultati aici cum ar trebui sa facem sau cum ar fi bine:
Ar fi bine sa ii credem pe cuvant si sa simtim stabilitate langa partener. La fiecare respiratie a lui ea ar trebui sa auda doar “vreau sa fiu cu tine, de asta sunt aici”. Ar trebui sa ne bucuram de fiecare zi a relatiei ca doar nu spune toata lumea ca dupa nunta totul se schimba? Ar trebui sa ne gandim la inel ca la momentul in care incepem sa cautam sala si nu la momentul celei mai mari realizari…
Si cel mai important… ca tot se practica in ziua de azi… inelul ala nu ne face nici mai importante, nici mai frumoase, nici mai destepte. Pe unele doar, mai bogate! Suntem aceleasi fete ce eram si cu o zi inainte de primirea mult asteptatului obiect asa ca n-ar strica sa ramanem cu picioarele pe pamant. A te casatori inseamna a pune bazele unei familii. Adica toata viata o sa-i gatesti, o sa-i speli sosetele si o sa-i calci camasile. Asta dupa ce vii de la serviciu si dupa ce te ocupi de copii. Nu-i asa ca a disparut diadema printesei ca si caleasca din Cenusareasa?
Nu spun mai mult.
Inchei doar prin a-i ura domnisoarei de la banca casa de piatra si copii frumosi si talentati pe care sa-i aduca la emisiunea mea.
Am un feeling ca eu voi fi tot acolo 😁

RuxAndra