Povestea avocatului ce-și scrie pledoaria pe pânza de pictură

398648_334409549914589_2114284650_nAm să încep prin a vă spune ca azi scriu în calitate de om, de suflet; nu în calitate de jurnalist, nici măcar de blogger. Mi-au plăcut întotdeauna oamenii complecși, care pe parcursul vieții au știut să îmbine profesia cu plăcerea, munca și distractia, care au vrut să lase ceva în urma lor. Cu un asemenea personaj vom face cunoștință azi. Și spun vom face cunoștință pentru că eu de abia l-am cunoscut. Recunosc faptul că nu știu mai nimic despre el, doar atât cât am putut afla la o primă intersectare cu talentul și familia artistului, însa  mi-am dorit  să-i  fac cunoscută povestea pentru că asemenea oameni merită să fie promovați, chiar și împotriva voinței lor.

Și pentru că de-o vreme încoace am început să vă prezint întâi zona unde se desfășoară acțiunea , azi pornim într-o călătorie la aproximativ 100 de kilometri de Cluj. La Târgu Mureș. Situat la interferența a trei zone geografice: Câmpia Transilvaniei, Valea Mureșului si Valea Nirajului orașul în cauză e liniștit, iar străzile pustii dintr-o zi de duminică ascund povesti asemeni celei de azi. Clima municipiului Târgu Mureș este plăcută, de tip continental cu veri călduroase și ierni aspre, așa că fiecare anotimp oferă un peisaj de neuitat,  numai bun de pus în ramă. La propriu. 382843_329685137053697_1649851145_n

Artistul despre care vorbim este avocat. Sau avocatul despre care vorbim este artist. De mulți ani reușește să îmbine realismul și strictețea din sala de judecată cu creativitatea și imaginația ce îi sunt necesare in sala de pictură. Este apreciat ca artist și căutat ca și avocat, iar cele două activități nu-i permit să se plictisească. Povestea picturii începe undeva prin anul 1979, când se înscrie în Asociația Artiștilor Plastici și când unul dintre primele tablouri îi aduce un premiu la o expoziție foarte cunoscută în rândul lor, al artiștilor. Nu pictează tot timpul, dar atunci când o face din mâna lui ies adevărate opere de artă. Nu termină niciodată un tablou in 2 -3 zile, iar operele lui nu sunt de vânzare. Da, ați înteles bine! Nu sunt de vânzare. Deși apropiații încearcă să-l convinga, talentatul artist nu renunță la operele sale.20731011_1469172929787420_609440185_n

De exemplu, aceste 4 anotimpuri au fost finalizate în cursul a 2 ani, iar acum tronează pe perete singurului fiu al avocatului.  Singura expoziție e pe pereții casei unde locuiește și în atelierul de pictură. Acolo unde iși petrece o bună parte din timpul liber, iar când nu e acolo e la biroul de avocatură sau printre flori. Da, in grădina cu flori din curtea casei. E responsabilitatea lui și o onorează bucuros in fiecare zi. Oare câți bărbați fac asta?

Revenind la tablouri, regăsim în picturile sale câteva laitmotive: flori, peisaje, natură și…  compoziție. Așa mi-a zis…  nu că eu m-aș pricepe, să nu cumva să aveți senzația asta, dar cine e în domeniu sigur ințelege. Deși nu înțeleg, simt. Arta, frumosul și comunicarea au fost întotdeauna ceva ce am simțit chiar dacă nu am înțeles sau știut, tehnic vorbind. Pe vremea când lucram la Cord Blood Center un coleg super mișto (salutări Lucică!) mi-a făcut un fel de astrogramă. De acolo am aflat că locul meu de muncă trebuie să aibă legătură cu arta, măcar cu frumosul sau cu comunicarea. Asta dacă voiam să fiu fericită! Așa că am simțit fiecare ilustrație a fiecărui tablou și odată ajunsă in casa artistului am insistat să le și văd.

Am decis să-mi las personajul într-o bulă de mister și să nu dau tot din casă, nu de alta dar sunt convinsă că acest articol nu va fi singurul ce-l va avea pe el ca subiect. Totuși pot să vă spun că e primul artist  care mi-a transmis ceva în momentul în care l-am cunoscut, primul care m-a făcut curioasa, primul pe care vreau să îl descopăr. 393761_333870576635153_312190720_n

Se spune despre oamenii cu ochi albaștri că sunt deosebit de creativi. Vedeți si voi că așa e! Se mai spune că au energie pentru realizarea tuturor planurilor și ideilor, că sunt comunicativi, inteligenți și aventuroși. Tot psihologii spun că partenerul de viață ar trebui să aibă ochi căprui. Ceea ce nu se spune, însă noi avem ochi să vedem, e că sunt blânzi, sensibili, sentimentali aș putea spune și împăciuitori.

Ne întoarcem la una dintre afirmațiile de mai sus. „Partenerul de viață ar trebui să aibă ochi căprui.” Are! Așa le ordonează Dumnezeu pe toate… Și-a cunoscut soția la primaria din Petelea, în timpul programului de serviciu. A văzut-o și s-a îndrăgostit. A coborât în fața clădirii, a  rupt un trandafir dintr-o tufă, a urcat înapoi și i l-a oferit. De atunci au rămas împreună și iată că în buchetul vieții s-au adunat peste 30 de ani de căsnicie.

Am plecat din casa lui cu o grămadă de sentimente, curiozități și… cu un tablou la purtător. Eu zic că e o lebădă sau un lac cu nuferi. N-am întrebat și nici nu vreau să  știu ce a vrut el să fie. Voi desluși misterul atunci când nu va mai rămâne nimic de aflat despre astist. Da, da ați înțeles bine. Omul care nu vinde și nu înstrăinează operele sale mi-a facut mie cadou un tablou. Cu dedicație. Pentru că am terminat același liceu, Pedagogicul. Așa a zis! Țopăiam ca un copil de grădiniță. Eu am primit un tablou! Unul în care prin intermediul culorilor folosite descoperim putin din personalitatea artistului. Nu întâmplător a ajuns la mine. Alb… numele ce-l poartă; verde… simbolul speranței; galben… simbolul tinereții, culoarea zeilor. 20707861_1469173509787362_1034461771_n

De trei zile scriu la acest articol. M-am tot gândit dacă o fi bine sau nu. Am așternut aceste cuvinte mai sus fără să îl intreb, darămite să am acordul lui. Colegii mei scriu articole despre Untold, un festival care produce si cheltuie resurse economice, eu scriu despre un OM care doar cheltuie. Din buzunarul lui, nu de la noi, nu de la stat.  Pentru el, pentru arta și pentru frumos, pentru împlinirea personală.  Într-o lume în care aproape nimic nu mai e cum trebuie copiii mei au deja, chiar dacă ei nu există, un exemplu de urmat. Btw mulțumesc celor ce m-au documentat, bineînțeles tot fără voia lor!

Am stiut că va citi sau că i se vor citi aceste randuri… E felul meu de a spune mulțumesc pentru că exista oameni și fapte pentru care un simplu multumesc nu e de ajuns.

RuxAndra