Daca vreodata vei fi in pericol, suna-ti parintii! Noi, ardelenii, suntem lenti, dar nu indiferenti!

                Din 25 iulie ma uit continuu la televizor. Nu pierd un jurnal de stiri, mai bine zis un Observator! Ce sa zic? Am ramas fidela… asa e genul meu. Astept cu sufletul la gura o veste cum ca fata asta ar fi bine… ma rog cat de bine poti fi dupa ce ai fost rapita, batuta si violata de un libidinos.

Initial am zis ca nu scriu nimic despre asta, dar nu am cum. Nu ai cum sa ramai indiferent la ceea ce se intampla. Cum sa suni la 112 disperata, in miezul zilei si sa ti se spuna ca tii linia ocupata?

Ce poate fi mai grav decat faptul ca o fata de 15 ani a fost rapita? Mie mi-ar fi ajus si atat ca sa mut muntii din loc pentru a o gasi. Stau si ma intreb, oare doamna asta care i-a raspuns la telefon la 112 (pe stenograme se aude o doamna) nu are copii?

Ok, si daca nu are, cand va avea ii va trata la fel? Daca era fata unei colege ar fi reactionat la fel? Imi vin in minte cel putin 100 de intrebari fara raspuns… din pacate.

Ce nu inteleg e de ce suntem atat de lenti? De ce ne miscam atat de incet si nimeni nu vede? Si cand zic “ne miscam” ma refer la autoritati. Ca doar n-or fi toti implicati in reteaua asta, nu? Sudistii zic ca noi, ardelenii, ne miscam incet. Dragilor, noi ne-am fi strans 1000 si ne-am fi dus peste el, am fi intrat in casa lui fara mandat si ne-am fi riscat viata pentru fata aia. Noi, ardelenii suntem lenti, dar nu indiferenti!

Ma incearca un sentiment de neputinta si nesiguranta. Primul pentru ca EU nu pot face nimic mai mult decat sa scriu despre asta si al doilea pentru ca efectiv nu ma mai simt in siguranta. In casa mea, in orasul in care traiesc, in tara in care m-am nascut, in statul caruia ii platesc luna de luna impozite! Ca sa ce? Ca sa sune un copil la 112 si sa moara? Sau sa dispara fara urma din Caracal? Serios… o fi Caracalul noul Los Angeles de ne-a luat 19 ore sa identificam adresa, nu?

Din 25 iulie am trecut prin toate starile posibile. Frustrare, furie, neputinta… inca tastatura mea imi simte starea si cred ca “se simte” si in scris. Dupa casatorie toata lumea te intreaba cand faci copii. Aici? In tara asta? Mi-am dorit o fetita, acum cred ca m-am razgandit… Multumesc  Statului Roman pentru ca in doar 5 zile mi-a zdruncinat orice idee de parenting as fi avut.  Si am avut! 13 ani in care am lucrat cu gravide, cu proaspete mamici, cu mame si copiii lor azi nu-mi mai folosesc deloc!

Mi-am blamat tatal pentru ca il ducea pe frate-mio la scoala zilnic, in timp ce pe mine m-au lasat cu troleibuzul din a doua zi. Iarta-ma tata, as fi facut la fel! Cum sa mai educi copiii in ziua de azi? Cum le mai inspiri siguranta fara sa ii faci dependenti de tine? Cum ii mai lasi singuri pe strada? Fumatul, alcoolul si drogurile au devenit cele mai mici pericole in lumea de azi.  De 5 zile parca ma uit la un film, de-ala de pe Netflix, un serial in care rezolvarea situatiei vine la finalul ultimului episod. Doar ca la noi nu se stie cand va fi ultimul episod si daca situatia are rezolvare.  Am considerat-o rea pe mama pentru ca aveam ora Colgate si nu ma lasa sa plec din fata blocului. Iarta-ma mama, as fi facut la fel!

Vedeti?  Ma lasau sa merg la scoala singura da’ mai departe decat spatele blocului nu! Era un fel de balanta intre ce ai voie si ce poti. Azi, daca as avea copii nu i-as lasa sa plece din curte! Cum mai faci in ziua de azi sa cresti un copil astfel incat sa devina un adult normal, independent, cu frica de Dumnezeu  si  fara teama zilei de maine? Cum faci sa nu-l inchizi in casa, sa nu-l tii intr-o bula protectoare? Cum il mai cresti frumos?

Jurnalele titreaza “va avertizam urmeaza imagini si informatii ce va pot afecta emotional” . Pai bineinteles! Daca pe noi, care suntem simpli spectatori ai acestui spectacol prost, ne afecteaza emotional … ne putem gandi la familia si apropiatii fetelor supuse unor asemenea chinuri? Sau la ele? Sa presupunem ca Alexandra e in viata si ca ar fi fost scoasa din tara. Daca la un moment dat va scapa din calvarul asta isi va putea reveni vreodata? Daca da, cand? Cine plateste daunele emotionale? Cine-i da fetei asteia timpul si adolescenta inapoi?

Toate cele de mai sus ma duc spre o singura concluzie! Dragi copii, daca vreodata sunteti in pericol sunati-va parintii! Ei sunt singurii care vor face absolut orice pentru voi si pentru siguranta voastra! Nu Politia, nu Sri, nu Sts…  nu oameni care au o obligatie contractuala fata de voi, de noi, nu oameni care primesc salarii babane de la STAT ci PARINTII!

 

RuxAndra