Browsing Category

love

familie love

O fapta buna la inceput de saptamana!

01/10/2019

30 Septembrie este data la care sarbatorim medicii dar si seniorii. Nu-i putem uita pe dragii nostri bunici, unchi, matusi ce ne-au marcat cresterea si educatia, sau pentru cei putin mai norocosi conjugarea se poate face la prezent. Despre ziua medicilor am scris si anul trecut, La multi ani Tata!

Atelierele ILBAH pentru prima data la Ziua Seniorilor!

Ziua de ieri a adus bucurie si speranta in sufletele varstnicilor prezenti la BT Arena la invitatia Atelierelor ILBAH in colaborare cu Primaria Cluj si Zilele Clujului. Implicare, devotament si fapte bune, la asta s-a rezumat intreaga activitate.  Ziua intreaga le-a fost dedicata, asadar in incinta Salii Polivalente zeci de firme si asociatii clujene au venit cu cate un stand dedicat lor. Unul  mi-a atras atentia: Atelierele ILBAH. O scoala autorizata pentru cursuri profesionale ce a venit sa ofere un moment de fericire veteranilor.

La standul Atelierelor ILBAH a fost o adevarata nebunie, in sensul bun al cuvantului. Desi reticenti la inceput, pensionarii s-au adunat in fata bancului de lucru al celor doi chefi bucatari pentru o demonstratie de gatit. Paul si Rebecca Madas, traineri in cadrul cursurilor de cooking de la Atelierele ILBAH, au gatit pentru ei “Pui Wok” o reteta simpla si rapida, atunci cand stii exact ce ai de facut. Scaunele pregatite de catre organizatori nu au fost de ajuns, iar demonstratia a fost una interactiva.  In timp ce Rebecca Madas incingea tigaile cu legume si piept de pui, Paul completa actiunea cu un discurs legat de o dieta sanatoasa si un mod de a manca aproape perfect. Meniul ales a fost unul deosebit, ce se pregateste in mai putin de 25 de minute daca ai la-ndemana o tigaie wok, piet de pui, ardei, dovlecel, morcovi si condimente. Daca bunicutele au notat reteta, au pus intrebari si au asteptat cu sufletul la gura finalizarea preparatului si bineinteles mult promisa degustare, bunicutii  au savurat preparatul cerand supliment si motivandu-si solicitarea  prin absenta sotiilor si prin stangacia lor din bucatarie.

La final participantii s-au inghesuit pentru cate o portie de “pui wok”  la pachet, insa degustarea a inceput in secunda in care au primit caserola. Evenimentul a fost unul inedit, find pentru prima data cand varstnicii clujului participau la o demonstratie de gatit si o discutie interactiva cu bucatarii chefi, iar reprezentantii departamentului de Pr & Comunicare au adunat feed-back-uri pozitive.

Cel mai frumos lucru e sa faci oamenii fericiti. Noi am reusit, tu ce mai astepti?

 

RuxAndra

familie love

Scrisoare către tatăl meu. Adoptiv!

02/09/2019
E ziua ta azi, tata, și noi, familia, îți dorim tot binele din lume. Eu m-am tot gândit ce cadou ți-ar putea plăcea cel mai mult. Și dacă am învățat ceva despre tine in atâția ani, atunci cadoul asta îți va plăcea cel mai mult!
Nu știu când mai prind ocazia sa am un monolog cu tine, tată, așa că eu vreau sa-ți mulțumesc!
  • Pentru că mi-ai pus in farfurie
  • Pentru ca ai spălat tot ce am murdărit
  • Pentru ca îmi dădeai pe ascuns ciocolata și câte o bucățică de slănina (stăteam in zorilor și fusesem internata)
  • Pentru ca m-ai dus la școala, și deși m-ai lăsat singura a doua zi te vedeam in stație păzindu-ma in fiecare dimineața apoi
  • Pentru ca făceai lecțiile cu mine. Atunci nu-mi plăcea deloc, acum opinia mea s-a schimbat
  • Pentru ca nu ma lăsai afara noaptea
  • Pentru ca ma duceai la baschet
  • Pentru ca m-ai înscris la toate tipurile de dans posibil
  • Pentru ca in clasa a 4-a înainte de examenul la franceza nu mi-ai vorbit deloc in romană, mai știi?
  • Pentru ca m-ai învățat cum să învăț pentru Bac
  • Pentru ca mi-ai dat întotdeauna cele mai bune sfaturi
  • Pentru ca ai avut încredere in mine
  • Pentru ca nu ai făcut diferențe
  • Pentru ca le spuneai tuturor, mândru, “ea e fiica-mea”
  • Pentru ca m-ai laudat când meritam și m-ai ocărit când trebuia
  • Pentru ca și acum ma intrebi dacă sunt bine
  • Pentru ca îmi ești tată

Tatii adevarati sunt tati de fete!

Mulțumesc!
RuxAndra
familie love

A treia bunica a jurnalistilor clujeni… tanti Maria!

19/03/2019

 

Timp de 19 ani, oricine a pus piciorul in frumoasa redactie clujeana Antena 1, chiar si intamplator, isi aminteste cu siguranta primul zambet cald ce-i spunea buna dimineata, un omulet roscat, foarte activ, glumet din cale-afara, despre care se spune ca face cea mai buna cafea din oras. Ati ghicit e vorba de tanti Maria, femeia care a avut grija de toata lumea, timp de 19 ani. Maria Nagy pe numele ei complet marturiseste acum cateva zile : “Eu as merita un cadou de la inalta conducere, eu am deschis acum 19 ani usa si sper sa ma tina bunul Dumnezeu ca s-o si inchid. Cati ati fost aici de toti am avut grija. “

Si asa e, de la cafeaua de dimineata, pana la omlete, la calcat hainele de platou. Si bineinteles daca te-a putut ajuta cu ceva dintre treburile tale personale, a facut-o. Nu de putine ori am vazut-o plecand la magazin cu scopul unui brunch  pentru toata redactia. Si nu sunt doar eu cea care poate confirma asta, ci zeci de colegi din presa.

Pentru mine a fost ca o a treia bunica. Ale mele erau amandoua departe. Una la Bucuresti, alta la Orastie. Mama la Bucuresti, tata undeva in Cluj… A doua mama si a treia bunica, asa as descrie eu aceasta doamna minunata. Ne-a legat foarte tare faptul  ca si ea are o fiica si o nepotica departe, deci asemeni mie, jumatate din ea lipseste.

Tanti Mary cum ii spunem noi mai nou s-a pensionat. Mai demult. Dar ce sa vezi? Nu e femeia care sa stea acasa si sa butoneze telecomanda, asa ca a ramas alaturi de noi, norocosii. Cei ce am ramas aici si suntem dispusi sa ramanem pana la final. Cei care ii suntem fideli si ii multumim pentru ca nu ne-a abandonat, pentru ca ne-a ajutat, pentru ca fost intotdeauna directa si onesta chiar si atunci cand poate aveam nevoie de cineva care sa ne asculte si sa ne dea dreptate, nu sa ne spuna franc ca ne inselam.

Pe langa o cafea si un zambet, tanti Mary are intotdeauna o vorba buna, un sfat doar daca i-l ceri si 2 urechi dispuse sa te asculte in orice moment. La 76 de ani are o experienta de viata ce poate folosi noua, dar si copiilor nostri. Si o gramada de cunostinte si prieteni. Nu stiu cand a avut vreme… Oriunde mergi cu ea, cunoaste pe cineva, sau are un fost coleg, sau un fost vecin, sau o cunostinta de-a nu stiu cui.

O mai sun dimineata cand pana la 8:30 nu ajunge la birou. Se bucura si-mi spune: “E placut sa stii ca cineva te cauta, ca intreaba de sufletul tau”. Pai cum am putea sa nu? Ii intoarcem sau incercam sa ii intoarcem macar o farama din tot ce face pentru noi. Timp de 19 ani am fost mai multi pe aici. Fiecare de alt fel. Niciunul la fel ca celalalt. Fiecare cu varsta, cu credinta,cu comportamentul si cu conceptiile lui. Si ea doar una. Si ne-a facut fata tuturor. Ne-a rabdat si ne-a invatat si a stat alaturi de fiecare pui al ei chiar si atunci cand acesta si-a luat zborul spre alt cuib.

Ce face Tanti Mary aici? Are grija de noi. Si noi o iubim si ii multumim. Eu sunt azi un om mai bun si datorita ei.

 

RuxAndra

 

 

familie love Uncategorized

Bucuria de pe chipul copiilor, satisfactia din sufletul meu

05/07/2018

Inregistrarea emisiunii s-a terminat de cateva ore bune. Da, copiii s-au dat de gol de mult, astfel incat lumea stie ca emisiunea nu e live si nici noi nu am spus asta vreodata. Suntem live pe facebook cu toti telespectatorii nostri si asta ne da oportunitatea sa le putem raspunde instant la mesaje. Filmarea s-a terminat de aproape 5 ore, iar pe facebook curg in continuare poze si postari ce au legatura cu subiectul emisiunii. Am primit si un mesaj in care o mamica imi spunea ca al ei copilas ma iubeste de nu mai poate si ca sunt cea mai buna.

Ma laudati prea mult pentru lucruri normale. Nu scriu acum ca sa ma laud cu cate mesaje primesc si ce bine se simt oamenii in a doua mea casa. Ma bucur enorm ca atat piticii, parintii cat si bunicii vin cu zambetele la purtator la mine in platou,  dar asta nu inseamna ca fac ceva iesit din comun sau ca oi fi eu zana zanelor.

Daca vad prima ce se intampla in platou, cand unul din copilasi are o suferinta ca de exemplu o durere de masea care nu-l lasa in pace sau ii dau un servetel ca sa se stearga la gurita dupa ce a infulecat dintr-un tort ….este doamnelor pentru ca noptile mele nu sunt impovarate de griji. Nu ma trezesc gandindu-ma ca trebuie sa-mi spal copilul, sa-i dau sa manance, sa-l imbrac, sa-i spun sa fie cuminte pentru ca mergem la televizor si sa-i  repet asta de vreo 3 ori.

Nu ma gandesc in fiecare zi ca trebuie platita gradinita sau ca trebuie sa-i cumpar manuale, nici creioane colorate sau pensule , nici papusi sau masinute.

Daca nu am bani o zi sau doua nu trebuie sa ma gandesc cum sa-i explic copilului meu faptul ca nu pot sa-i cumpar ceva sau nu-l pot trimite in excursie. Se intampla nu? In peste 80% din familiile romanilor. Ei, eu nu am astfel de griji.

Copiii spun lucruri trasnite si pun intrebari dificile, mai ales cei care vin la Academia Mamicilor Moderne. Ei sunt cumva copii precoce. Fac  fata intrebarilor capcana o ora, 2, poate cateodata 3… dar zi de zi… inca nu am avut ocazia.

Asa cum am mai spus jobul de mamica e full time. Nu exista zile libere, pauza de masa sau timp pentru tine. Poate de aceea vi se pare ca am lipici si ca ma descurc in orice situatie.  “Situatia” mea e o data pe saptamana, in timp ce voi o traiti zi de zi. Daca castig la puncte la capitolul rabdare este doar pentru ca a mea nu e pusa la incercare in fiecare zi. Da, e si ceva nativ, insa sincer aici nu stiu pe cine mostenesc… n-am descoperit inca cine e personajul din familia mea care a fost atata de “indragostit” de copii.

Cu asta ma hranesc , cu bucuria copiilor mei. Pentru ca eu asa-I consider pe toti, pe toti cei care mi-au calcat pragul sau mi-l vor calca intr-o zi. Ei toti sunt ai mei, sunt familia mea…  Stiu ca e greu de crezut  dar acesti copii s-au simtit ca acasa de prima data … cum puteam eu sa nu-i primesc in sufletul meu? Asa ca multumesc, dar nu e nimic special, e doar un comportament normal!

RuxAndra

craciun familie love

Scrisoare pentru Moș Nicolae

18/11/2017

pregatire_Mos_NicolaeDrag și mult iubit Moș Nicolae,

Am înțeles că trebuie să-ți scriu din timp… Poate pentru că nu am respectat regula asta anul trecut te-ai supărat și nu mi-ai adus nimic. Anul ăsta în schimb sunt precaută, știu că în perioada asta esti foarte ocupat, probabil ai primit deja multe scrisori, dar te rog, mâine de dimineață poate, în timp ce-ți savurezi cafeluța citește și scrisoarea mea.

Până anul trecut ziua ta era cea  mai frumoasă zi din an, era ziua care mă trezea din starea asta de hibernare în care intrăm odată cu venirea iernii și mă anunța că vin sărbătorile. Era ziua în care mă trezeam cu drag și mă îndreptam direct spre ghetuțele curățate de cu seară ca să văd ce mi-ai adus… Da, sunt niște obiceiuri pe care mi le-am format în copilărie și la care nu renunț nici acum, pentru că îmi plac și-mi aduc bucurie în suflet. Până anul trecut fericirea mea de decembrie începea în 6, de ziua ta.

Un an a trecut destul de repede, a fost un an greu și cu siguranță cei ce vor urma vor fi la fel. De acum 6 Ianuarie va fi o zi de sărbătoare… tristă.  Știu că de obicei tu dai, nu iei, însă mie anul trecut mi-ai luat un moș la fel de bun, de cald și de iubit ca și tine. Nu știu dacă e corect să-l compar pe Tata Bubu cu tine, dar el era moșul meu, cel care rezolva orice problemă și care era în stare să dea orice ca să-mi fie mie bine. Acum mai mulți ani, ce au trecut la fel de repede, pe vremea când încă eram la mama acasă ai venit, bogat cum vii de obicei, însă nu ne-am putut bucura de cadouri pentru că în drum spre casă ai luat-o cu tine pe bunica fratelui meu, de fapt a noastră. Știi, noi am am devenit mult mai apropiați, pierderile bunicilor ne-au făcut să fim mai aproape unul pentru celălalt.

Anul ăsta nu știu cum va fi. Mi-e dor de vremurile de demult… Pe de altă parte știu că există copii părăsiți, bătrâni care nu au ce mânca sau familii care abia se descurcă. Ei merită cu siguranță atenția ta mai mult decât mine. Nu vreau să crezi că-ți reproșăm ceva sau că nu suntem mulțumiți cu ce am primit până acum, doar că vezi tu, ne-am dat seama că există un preț pentru orice. Exact la fel ca în viața de zi cu zi.ghetute

Gândindu-ma la treaba asta și pentru că  vreau să păstrez un cadou minunat ce l-am primit tot de la tine, însă nu de ziua ta, anul ăsta te rog să te ocupi doar de cei care întradevăr au nevoie, iar pentru mine vreau doar un sigur lucru: nu-mi lua nimic și ai grijă de toți ai mei!

Cu drag,

RuxAndra

 

love

Povestea inelului de logodna

25/06/2017

Inspirat din fapte reale

Mi se intampla dimineata sa am treaba la banca tot mai des in ultima vreme. Aceiasi oameni draguti si binevoitori care imi zambesc mereu de cum intru pe usa… ca doar nu degeaba le zic #zicuzambet. Intru asadar si-mi vad de treaba cu care venisem. Astept cateva minute la unul din birouri, insa dupa nu mai mult de un minut aud in spatele meu un zumzet copilaros si veselos. Curioasa din fire ma intorc sa vad daca-mi pot da seama despre ce e vorba. images-1
Una dintre fetele de la ghiseu intinsese uneia dintre colege mana stanga. Da, acolo trona un inel de logodna… domnisoara era extrem de fericita, se citea pe fata ei bucuria imensa ce ii invadase sufletul. Nu stiu cum sa va explic. Imaginati-va fata unui copil ce tocmai a primit cel mai ravnit gadget din lume… ati reusit? Ei cam asa era. Fericita, mandra si implinita… se vede treaba ca si-a dorit mult inelul si iata ca l-a primit. Cererea in casatorie avea si o poveste pe care bineinteles nu am reusit sa o aud.
Am zambit bucuroasa. Intr-o lume asa nebuna e frumos cand iei parte la un moment de bucurie din viata cuiva, chiar daca nu il cunosti.
Am iesit din banca zambind si m-am indreptat spre un magazin… atata bucurie imi facuse pofta de mancare. Stand la coada incercam sa-mi amintesc daca m-am mai bucurat asa vreodata pentru nunta cuiva. Am iesit si m-am intors la masina. Viitoarea doamna si o colega mergeau catre zona de fumat iar domnisoara proaspat ceruta flutura mana stanga cand pe fata cand pe dos. A trecut pe langa mine si mi-a afisat cel mai frumos zambet al ei. M-am indreptat spre masina si am inceput sa ma gandesc: de ce o fi cererea asta in casatorie asa importanta pentru noi? De ce asteptam momentul asta ca pe cel mai frumos lucru ce ni se poate intampla? N-am sa fiu ipocrita si sa spun ca eu nu ii dau importanta, pentru ca ii dau chiar daca azi mi-am dat seama ca nu ar trebui. Mi-am dat seama ca noi suntem sigure pe relatie doar in momentul in care el vine cu inelul, ca pana atunci sentimentul de siguranta e doar un gand de genul “va fi bine” insa fara vreun argument solid. Mi-am dat seama ca noi de fapt nu ne credem partenerii. Degeaba iti spune omul te iubesc, degeaba face planuri cu tine, degeaba te duce acasa, degeaba te poarta pe la nunti. Tu nu-l crezi pana nu vine cu inelul. O fi corect? Atunci e ca si cum gata, ai pus mana pe el si al tau e. Dar 1 an, 2, 5 pana cand s-a hotarat baiatul al cui a fost? Nu al tau? Pai si atunci care-i realizarea? Ah, ca va fi al tau pentru totdeauna…
Ideea e ca am intrat intr-un cerc vicios… ei si-au dat seama ca noi nu-i credem pana la etapa cu inelul si asta ii fac sa creada ca pana atunci nu au responsabilitati serioase asa ca nu le vine sa faca pasul, iar noi suntem frustrate ca nu fac ei pasul. Si le mai zic si astia casatoriti “hai ma ce mai pierzi timpul, cere fata” adica pressing. La unii functioneaza, la unii nu… din contra tot ceea ce reusim e indepartarea lor.
Chiar daca n-am nicio treaba cu practica, la teorie sunt as, asa ca ascultati aici cum ar trebui sa facem sau cum ar fi bine:
Ar fi bine sa ii credem pe cuvant si sa simtim stabilitate langa partener. La fiecare respiratie a lui ea ar trebui sa auda doar “vreau sa fiu cu tine, de asta sunt aici”. Ar trebui sa ne bucuram de fiecare zi a relatiei ca doar nu spune toata lumea ca dupa nunta totul se schimba? Ar trebui sa ne gandim la inel ca la momentul in care incepem sa cautam sala si nu la momentul celei mai mari realizari…
Si cel mai important… ca tot se practica in ziua de azi… inelul ala nu ne face nici mai importante, nici mai frumoase, nici mai destepte. Pe unele doar, mai bogate! Suntem aceleasi fete ce eram si cu o zi inainte de primirea mult asteptatului obiect asa ca n-ar strica sa ramanem cu picioarele pe pamant. A te casatori inseamna a pune bazele unei familii. Adica toata viata o sa-i gatesti, o sa-i speli sosetele si o sa-i calci camasile. Asta dupa ce vii de la serviciu si dupa ce te ocupi de copii. Nu-i asa ca a disparut diadema printesei ca si caleasca din Cenusareasa?
Nu spun mai mult.
Inchei doar prin a-i ura domnisoarei de la banca casa de piatra si copii frumosi si talentati pe care sa-i aduca la emisiunea mea.
Am un feeling ca eu voi fi tot acolo 😁

RuxAndra

love

Exista viata si dupa 30 de ani… si e mult mai buna!

10/01/2017

Mare nebunie asta cu 30-ul. Ai imbatranit, ai schimbat prefixul nu mai esti ca la 20… etc. De fapt e exact ca inainte, doar ca mult mai bine. Sau oare te vezi tu altfel? Se poate si asta 🙂30-ani

Cert e ca toate femeile au o frica ascunsa cand vine vorba de batranete sau de varsta. Si nebunia incepe undeva intainte sa implinesti 29. Toate prietenele rad, unele ca sunt mai tinere si zic ca mai au timp, altele ca au trecut deja prin aceasta experienta a schimbarii prefixului. De fapt nebunia incepe la aparitia primului fir alb… de parca te-ai desfigurat… eh si ce? Ai si tu niste fire albe, oricum cu toatele ne vopsim in ziua de azi chiar si sprancenele de nu mai stim nici noi care e culoarea naturala a parului. Sa mai spun de isteria momentului cand iti dai seama ca ai riduri? Ca pielea de sub ochi nu mai e perfect intinsa? J) Ok, nu mai spun nimic… si stii de ce? Pentru ca firele albe si ridurile de expresie inseamna ai trait intens pana la 30, cum nu multi au ocazia. Ca ai muncit, si ai petrecut, si ai iubit, si ai savurat fiecare an al vietii tale.

Problema e ca incepusera sa ma sperie si pe mine comentariile astea cu „cum se schimba femeia la 30 de ani” . Ajunsesem sa ma gandesc ca in dimineata in care voi implini 30 am sa ma trezesc si voi vedea in oglinda o broasca de aceea pe care trebuie sa o saruti ca sa se transforme in printesa. Ba ca voi gandi altfel, ba ca voi munci altfel, ba ca voi iubi atfel … ce mai … trebuia  sa ma transform.

Ei bine, nu pot sa nu recunosc ca anumite lucruri chiar s-au schimbat, dar s-au schimbat in bine sau in foarte bine.  Recunosc ca dupa 30 de ani sunt mai putin superficiala. Ca tot ce fac sau spun contine o farama din sufletul meu si ca daca nu imi mai gasesc locul undeva, indiferent unde, ma ridic si plec. Recunosc de asemenea ca dupa 30 de ani ma intereseaza mai mult calitatea decat cantitatea, ca sunt mai responsabila si ca desi impulsiva in luarea deciziilor, odata ce am pornit la drum calculez de 3 ori pana ajung la destinatie…

De asemenea imi place sa cred ce-mi spune lumea si anume ca nu am aratat niciodata mai bine ca acum… la 30 de ani. Ca nu mai am nici jumatate de gand orientat inspre a slabi sau a schimba ceva la fizicul meu, ceea ce pana acum era foarte important.

Tot acum incepe sa conteze foarte mult viata personala. Nu stiu daca e o regula si daca vi s-a intamplat sau vi se va intampla si voua, dar eu iubesc si mai mult, si mai intens, mai echilibrat si cu mai putine frici.  Dupa 30 de ani iubesti cu totul, nu pe jumatate. Incepi sa vrei sa oferi, nu doar sa primesti si incerci sa faci sa meriti tot ce primesti.

Intr-un cuvant… fiecare etapa are ceva frumos, ceva de care ar fi bine sa tinem cont si ceva de care ar fi bine sa ne bucuram. Nu e nicio pacoste ca ai schimbat prefixul… Adevarata viata incepe la 30 de ani, iar schimbarile nu sunt in niciun caz in afara ta, ci inauntrul tau. Tot ce ai de facut e sa dai un search adanc in sufletul tau. Acolo e aceeasi femeie frumoasa si plina de viata indiferent care e numarul din buletin!

RuxAndra

love

Scrisoare pentru tine

30/12/2016

De cele mai multe ori evit sa scriu despre barbati  si despre relatii. Scriu despre femei pentru ca la ele ma pricep. Am vazut si trait multe si sunt convinsa ca datorita sau din cauza (depinde cum o luam) jobului meu  am sa mai vad multe.  Am primit insa acum, pe facebook,  un comment care m-a pus pe ganduri. Asa ca am ales sa ii raspund aici.

semineu3Noi oare nu mai credem in dragoste, in iubirea aia pura, in a-l pune pe partenerul tau mai presus de tine? Cred ca nu… Pai si daca noi nu mai credem in nimic din toate astea, dragostea de ce ar trebui sa mai creada in noi? De ce ar trebui sa vina la noi, sa se incredinteze cuiva care oricum nu-i vede rostul? Sa bucure viata cuiva care o priveste doar ca pe ceva temporar, ca pe un experiment  ce stii sigur ca se termina, insa nu stii cum si cat de mare va fi explozia.

Nu conteaza destinatia, conteaza drumul pana acolo… Daca nu invatam sa ne bucuram de lucrurile mici, de gesturile frumoase, de prezenta persoanelor dragi… nu vom ajunge niciodata la destinatie, iar drumul… ni se va parea un chin.

Putin mai tarziu aceeasi postare de pe facebook imi spune printr-un alt comment ca in ziua de azi femeile asteapta sa primeasca ca si cum totul li se cuvine si fara sa daruiasca nimic in schimb. Da, nu pot sa il contrazic, dar din nou… nu ne uitam unde trebuie. Nu inteleg de ce oare nu vedem si partea plina a paharului…

Se spune ca femeia e jumate trup, jumate suflet. Eu cred ca femeia e doar suflet si ca trupul este doar ceea ce vede lumea. Iar lumea e vesnic mioapa si nemultumita. Daca am privi mai mult in ochii persoanelor de langa noi si nu ne-am mai uita la muschi, daca am cauta in sufletul persoanelor cu care interactionam si nu in buzunare, daca ne-ar interesa mai mult ce hobby-uri impartasim si nu cate cifre are contul bancar… credeti-ma s-ar schimba multe.

Traim intr-o lume superficiala pe care doar noi, fiecare in parte, avem puterea sa o schimbam. Gresim oare ca ne place sa primim? Nu! Omul prin firea lui are nevoie de atentie, iar cadoul e o forma de atentie, indiferent ce fel de cadou e. Important e cum il primesti, cum il pastrezi si cum il porti. Important e sa ajungi sa intelegi si sa te bucuri de semnificatia cadoului, nu de cadoul in sine.

Esti unde trebuie doar daca te-a cucerit cu deschisul portierei, nu cu masina in sine sau daca primul cadou primit are culoarea ta preferata si nu doar scopul de a face impresie… Atunci se poate spune ca ai trecut la next level sau ca ai gasit persoana careia ai putea sa-i daruiesti totul!

 

RuxAndra

love

3 pasi spre inima lui

12/06/2016

635963651329441464998715396_Life Lab love languages

Sau a ei. Toata lumea scrie despre 3 pasi, 7 pasi, 10 secrete despre cum il/o cuceresti. Cei care imi sunteti apropiati stiti de ceva vreme ca ma relaxez scriind asa ca va relatez o secventa… Vorbeam zilele trecute cu un OM despre faptul ca toata lumea te invata 7 pasi sa cuceresti. Sa presupunem ca cei 7 pasi isi fac efectul, desi stim cu totii ca de multe ori tot ce scrie acolo e un mare bulshit… presupunem asadar ca ai cucerit-o sau l-ai cucerit. Bun. Ce faci in continuare? Care e pasul numarul 8?
In primul rand daca e sa-ti spun ce cred eu… nu ai nevoie de niciun pas ca sa cuceresti pe cineva. Tot ce trebuie sa faci este sa fii tu, sa te arati exact asa cum esti, ca omul ala sa-si faca o idee cat mai aproape de adevar.

Sa revenim la pasul numarul 8. Pai nu mai exista, nu? De-asta povestea ta se termina mai repede decat a inceput. Data viitoare cand mai citesti un asemenea articol ia aminte la urmatorul lucru: Pasul 8 e cel mai important! Se refera la mentinerea si intretinerea relatiei.

Toata lumea iti spune cum sa cuceresti dar nimeni nu-ti spune cum sa faci sa pastrezi, sa ramai acolo pe linia de plutire, cum sa faci sa ai fluturasi in fiecare zi, cum sa va reindragostiti de fiecare data cand va vedeți, cum sa cresteti focul relatiei, cum sa nu lasati rutina sa isi spuna cuvantul.
Nu-ti spune nimeni ca femeia trebuie cucerită permanent si ca oricat de hotarata si independenta si cum mai vrei tu pare, atunci cand ajunge acasa se tranforma intr-o pisicuta care tot ceea ce doreste este sa toarca pe pieptul tau. Nu-ti spune nimeni ca noi avem o nevoie ascunsa de a ne simti iubite, apreciate si dorite in fiecare zi. Ca degeaba ne iubesti 6 zile daca a 7-a vrei sa fie by default. Nu-ti spune nimeni ca cele mai apreciate lucruri sunt cele care nu costa sau ca femeile functioneaza dupa legea compensatiei.
La fel nu-ti spune nimeni ca barbatul e barbat si asta e principala lui ocupatie dar ca si ei sunt fiinte care au nevoie de atentie si afectiune, de incredere si de incurajare.
Multe sunt cele care lipsesc de pe harta mintii tale, lucruri pe care le descoperi singur la momentul si la timpul potrivit, iar momentul potrivit este atunci cand intelegi ca rolul tau este doar sa oferi si sa faci pe cineva fericit! Daca ai inteles asta, crede-ma nu mai ai nevoie nici de 3 nici de 7 pasi spre inima lui.

RuxAndra