Browsing Category

familie

familie Lifestyle love Music nunta

Cum sa ai o nunta de vis fara sa faci gaura in buget?

05/02/2020

Deseori organizarea propriei nunti seamana cu un maraton in care cu siguranta uiti sa te bucuri de cele mai importante si frumoase momente ale acestei aventuri, uiti sa respiri si, de cate ori ai o pauza cauti articole cliseice pe internet care iti vor spune sa nu arunci cu bani pe lucruri neimportante de genul rochiei de mireasa, ca doar o porti o singura data sau florilor care oricum se ofilesc…. Ei bine, eu nu sunt deloc de acord cu asta! Asa ca, din mijlocul pregatirilor pentru urmatorul targ de nunti iata mai jos cateva ponturi despre cum sa faci sa ai nunta pe care ai visat-o!

  1. Daca voi 2 sunteti din orase diferite, organizeaza-ti nunta in orasul de unde vine mai multa lume. E mult mai usor de cazat un grup mai mic de oameni, insa trebuie sa te asiguri ca invitatii tai nu au niciun motiv sa refuze participarea la eveniment. Nunta se face cu oameni!
  2. Cauta, gaseste si negociaza cu locatia unde tu te simti cel mai bine, in largul tau, unde ai putea sa te vezi mireasa. Nu rezerva o locatie doar pentru ca e cea mai mare din oras sau pentru ca le place mamelor, sau pentru ca la nunta ta vin multe persoane importante. Daca iti organizezi nunta singura, atunci neaparat trebuie sa simti o chimie intre tine si reprezentantul salii de nunti. Simti ca omul acela iti poate oferi 10 ore de neuitat in locatia lui? Daca da, te-ai ales cu o locatie!
  3. Nu cheltui sume colosale pe muzica. Desi muzica e unul dintre ingredientele cele mai importante nu e neaparat necesar sa cante Andra in ziua nuntii tale sau sa transformi ringul de dans intr-o scena pe care sa se perinde o multime de artisti. Nu vrei sa transformi nunta intr-un spectacol. Centrul atentiei trebuie sa fii tu si sotul tau, nu interpretii, nu artistii! Asadar, cum faci? Tu mai bine ca oricine ar trebui sa cunosti gusturile muzicale ale invitatilor tai. Odata stabilit acest aspect iti recomand o singura formatie completa (muzica usoara, populara, etno, dj, sonorizare, lumini) de exemplu  Vos SoundStage sau Alin Ciun si Trupa Bachus. Adica o formatie care canta toata nunta LIVE .
  4. Apropos de invitati, nu toti cunoscutii tai trebuie sa fie invitati la nunta. Oamenii cu care nu mai tii legatura, sau la nuntile carora nu ai fost e ok sa nu se regaseasca in lista ta de invitati.
  5. Mancarea! E foarte important ca mancarea sa fie foarte buna, sa ajunga la masa fierbinte si sa fie aleasa in asa fel incat toate farfuriile sa ramana goale! Asa ca daca ai o nunta cu invitati oameni obisnuiti nu iti recomand fructe de mare sau rata in suc de portocale ci mai degraba un meniu variat, pe toate gusturile , sigur dar delicios. Un alt aspect cu care nu sunt de acord este bufetul suedez. Acesta nu are ce cauta la o nunta, Invitatii trebuie tratati cu foarte mare atentie, trebuie serviti, nu trimisi sa isi ia singuri mancarea. De asemenea tu ca si mireasa va trebui sa te asiguri ca un ospatar are are maxim 20-24 de persoane de care se ocupa.
  6. Rochia de mireasa! Parerile wedding plannerilor sunt impartite atunci cand vine vorba de pretul rochiei pe care o vei purta in ziua nuntii. Unii spun ca e bine sa fie iesita din comun, scumpa si pe modelul printesa, altii spun ca e foarte bine si daca porti una inchiriata. Suntem in 2020 asa ca variante, slava Domnului exista, intrebarea e: ce iti doresti tu? Ce fel de mireasa esti? Daca esti o mireasa excentrica vei avea sigur o rochie mai scumpa, decupata din paginile revistelor de fashion, in genul celor de la Royals, daca din contra esti o mireasa practica vei inchiria una. Daca esti o mireasa ca mine care a crescut cu poza parintilor ei in ziua nuntii pe raftul bibliotecii, atunci vei cumpara o rochie pe care sa o arati peste ani fiicei tale, una in care sa fii foarte frumoasa dar si foarte comoda. Vei combina utilul cu placutul si vei merge probabil direct la producatori. Poate la Fuchon. Sfatul meu? Pune intrebari, cauta, negociaza cea mai buna varianta pentru tine, insa tine minte: rochia de mireasa este cel mai important accesoriu, cel de care iti vei aminti toata viata!
  7. Hair si make-up. Cum arati in ziua nuntii tale este un lucru pe care ti-l vei aminti de cate ori vei vedea o poza, facebook-ul sau instagram-ul. De aceea este foarte important pe mana cui te lasi? Iti recomand sa cauti persoane cu recenzii bune, care sa iti inspire incredere chiar daca nu le cunosti dinainte. Vorbeste cu specialistii, explica-le ce vrei, cauta sa le trimiti modele cu make-up-ul sau hairstyle-ul dorit si neaparat fa o proba inainte! Rolul probei este desigur acela de a te asigura ca esti pe maini bune, pe de-o parte, dar pe de alta parte…. Ce se intampla daca in ziua nuntii iti dai seama ca acea coafura nu ti se potriveste? Eu am ales bine. Nu le stiam pe fete dinainte, dar Carmen Maier si Daniela Marc au venit pana la Mures, unde am avut noi nunta, si am aratat… va las pe voi sa judecati.
  8. Florile! Stiu ca majoritatea mirilor aleg in ziua de azi flori artificiale sau de hartie. Noi am colaborat cu Pureart pentru a decora casa miresei, insa la sala, pe masa am avut flori naturale, de sezon. E foarte important sa folosesti flori de sezon. De ce? Florile comandate vin in tara o data pe saptamana, cele ce nu sunt de sezon rezista mult mai putin si costa mult mai mult. Importanta de asemenea este dimensiunea aranjamentului pe care invitatii il vor avea pe fiecare masa.
  9. Si nu in ultimul rand : colaboreaza cu un wedding planner! Da, e o cheltuiala in plus insa un organizator de evenimente bun te va ajuta sa iti dai seama ce iti doresti, sa prioritizezi lucrurile pe care le doresti, te va invata sa faci concesii si compromisuri, va gasi solutii la problem pe care nu credeai ca le vei avea si nu in ultimul te va ghida spre cei mai buni furnizori si va incerca sa obtina cele mai bune preturi pentru ca tu sa ai o nunta fara griji!

Sper ca sfaturile mele ti-au fost de folos si ca am strecurat o raza de lumina in negura organizarii cu care te confrunti. Daca vrei sa ne cunoastem te astept pe 7, 8 si 9 Februarie la BistroBallroom Center la cel mai mare targ de nunti! Voi fi in sala Grande, pe primul culoar din dreapta si aduc cu mine cadouri si surprize pentru tine si inviatatele cele mai dragi tie. Nu iti spun mai mult, ne vedem acolo!

P.s: Azi se implineste un an de cand cei mai sus mentionati m-au ajutat sa am parte de cea mai frumoasa zi din viata mea, ziua in care n-a contat nimic altceva in afara de noi si iubirea noastra! Multumesc tuturor!

RuxAndra

familie love

O fapta buna la inceput de saptamana!

01/10/2019

30 Septembrie este data la care sarbatorim medicii dar si seniorii. Nu-i putem uita pe dragii nostri bunici, unchi, matusi ce ne-au marcat cresterea si educatia, sau pentru cei putin mai norocosi conjugarea se poate face la prezent. Despre ziua medicilor am scris si anul trecut, La multi ani Tata!

Atelierele ILBAH pentru prima data la Ziua Seniorilor!

Ziua de ieri a adus bucurie si speranta in sufletele varstnicilor prezenti la BT Arena la invitatia Atelierelor ILBAH in colaborare cu Primaria Cluj si Zilele Clujului. Implicare, devotament si fapte bune, la asta s-a rezumat intreaga activitate.  Ziua intreaga le-a fost dedicata, asadar in incinta Salii Polivalente zeci de firme si asociatii clujene au venit cu cate un stand dedicat lor. Unul  mi-a atras atentia: Atelierele ILBAH. O scoala autorizata pentru cursuri profesionale ce a venit sa ofere un moment de fericire veteranilor.

La standul Atelierelor ILBAH a fost o adevarata nebunie, in sensul bun al cuvantului. Desi reticenti la inceput, pensionarii s-au adunat in fata bancului de lucru al celor doi chefi bucatari pentru o demonstratie de gatit. Paul si Rebecca Madas, traineri in cadrul cursurilor de cooking de la Atelierele ILBAH, au gatit pentru ei “Pui Wok” o reteta simpla si rapida, atunci cand stii exact ce ai de facut. Scaunele pregatite de catre organizatori nu au fost de ajuns, iar demonstratia a fost una interactiva.  In timp ce Rebecca Madas incingea tigaile cu legume si piept de pui, Paul completa actiunea cu un discurs legat de o dieta sanatoasa si un mod de a manca aproape perfect. Meniul ales a fost unul deosebit, ce se pregateste in mai putin de 25 de minute daca ai la-ndemana o tigaie wok, piet de pui, ardei, dovlecel, morcovi si condimente. Daca bunicutele au notat reteta, au pus intrebari si au asteptat cu sufletul la gura finalizarea preparatului si bineinteles mult promisa degustare, bunicutii  au savurat preparatul cerand supliment si motivandu-si solicitarea  prin absenta sotiilor si prin stangacia lor din bucatarie.

La final participantii s-au inghesuit pentru cate o portie de “pui wok”  la pachet, insa degustarea a inceput in secunda in care au primit caserola. Evenimentul a fost unul inedit, find pentru prima data cand varstnicii clujului participau la o demonstratie de gatit si o discutie interactiva cu bucatarii chefi, iar reprezentantii departamentului de Pr & Comunicare au adunat feed-back-uri pozitive.

Cel mai frumos lucru e sa faci oamenii fericiti. Noi am reusit, tu ce mai astepti?

 

RuxAndra

familie love

Scrisoare către tatăl meu. Adoptiv!

02/09/2019
E ziua ta azi, tata, și noi, familia, îți dorim tot binele din lume. Eu m-am tot gândit ce cadou ți-ar putea plăcea cel mai mult. Și dacă am învățat ceva despre tine in atâția ani, atunci cadoul asta îți va plăcea cel mai mult!
Nu știu când mai prind ocazia sa am un monolog cu tine, tată, așa că eu vreau sa-ți mulțumesc!
  • Pentru că mi-ai pus in farfurie
  • Pentru ca ai spălat tot ce am murdărit
  • Pentru ca îmi dădeai pe ascuns ciocolata și câte o bucățică de slănina (stăteam in zorilor și fusesem internata)
  • Pentru ca m-ai dus la școala, și deși m-ai lăsat singura a doua zi te vedeam in stație păzindu-ma in fiecare dimineața apoi
  • Pentru ca făceai lecțiile cu mine. Atunci nu-mi plăcea deloc, acum opinia mea s-a schimbat
  • Pentru ca nu ma lăsai afara noaptea
  • Pentru ca ma duceai la baschet
  • Pentru ca m-ai înscris la toate tipurile de dans posibil
  • Pentru ca in clasa a 4-a înainte de examenul la franceza nu mi-ai vorbit deloc in romană, mai știi?
  • Pentru ca m-ai învățat cum să învăț pentru Bac
  • Pentru ca mi-ai dat întotdeauna cele mai bune sfaturi
  • Pentru ca ai avut încredere in mine
  • Pentru ca nu ai făcut diferențe
  • Pentru ca le spuneai tuturor, mândru, “ea e fiica-mea”
  • Pentru ca m-ai laudat când meritam și m-ai ocărit când trebuia
  • Pentru ca și acum ma intrebi dacă sunt bine
  • Pentru ca îmi ești tată

Tatii adevarati sunt tati de fete!

Mulțumesc!
RuxAndra
familie

Daca vreodata vei fi in pericol, suna-ti parintii! Noi, ardelenii, suntem lenti, dar nu indiferenti!

31/07/2019

                Din 25 iulie ma uit continuu la televizor. Nu pierd un jurnal de stiri, mai bine zis un Observator! Ce sa zic? Am ramas fidela… asa e genul meu. Astept cu sufletul la gura o veste cum ca fata asta ar fi bine… ma rog cat de bine poti fi dupa ce ai fost rapita, batuta si violata de un libidinos.

Initial am zis ca nu scriu nimic despre asta, dar nu am cum. Nu ai cum sa ramai indiferent la ceea ce se intampla. Cum sa suni la 112 disperata, in miezul zilei si sa ti se spuna ca tii linia ocupata?

Ce poate fi mai grav decat faptul ca o fata de 15 ani a fost rapita? Mie mi-ar fi ajus si atat ca sa mut muntii din loc pentru a o gasi. Stau si ma intreb, oare doamna asta care i-a raspuns la telefon la 112 (pe stenograme se aude o doamna) nu are copii?

Ok, si daca nu are, cand va avea ii va trata la fel? Daca era fata unei colege ar fi reactionat la fel? Imi vin in minte cel putin 100 de intrebari fara raspuns… din pacate.

Ce nu inteleg e de ce suntem atat de lenti? De ce ne miscam atat de incet si nimeni nu vede? Si cand zic “ne miscam” ma refer la autoritati. Ca doar n-or fi toti implicati in reteaua asta, nu? Sudistii zic ca noi, ardelenii, ne miscam incet. Dragilor, noi ne-am fi strans 1000 si ne-am fi dus peste el, am fi intrat in casa lui fara mandat si ne-am fi riscat viata pentru fata aia. Noi, ardelenii suntem lenti, dar nu indiferenti!

Ma incearca un sentiment de neputinta si nesiguranta. Primul pentru ca EU nu pot face nimic mai mult decat sa scriu despre asta si al doilea pentru ca efectiv nu ma mai simt in siguranta. In casa mea, in orasul in care traiesc, in tara in care m-am nascut, in statul caruia ii platesc luna de luna impozite! Ca sa ce? Ca sa sune un copil la 112 si sa moara? Sau sa dispara fara urma din Caracal? Serios… o fi Caracalul noul Los Angeles de ne-a luat 19 ore sa identificam adresa, nu?

Din 25 iulie am trecut prin toate starile posibile. Frustrare, furie, neputinta… inca tastatura mea imi simte starea si cred ca “se simte” si in scris. Dupa casatorie toata lumea te intreaba cand faci copii. Aici? In tara asta? Mi-am dorit o fetita, acum cred ca m-am razgandit… Multumesc  Statului Roman pentru ca in doar 5 zile mi-a zdruncinat orice idee de parenting as fi avut.  Si am avut! 13 ani in care am lucrat cu gravide, cu proaspete mamici, cu mame si copiii lor azi nu-mi mai folosesc deloc!

Mi-am blamat tatal pentru ca il ducea pe frate-mio la scoala zilnic, in timp ce pe mine m-au lasat cu troleibuzul din a doua zi. Iarta-ma tata, as fi facut la fel! Cum sa mai educi copiii in ziua de azi? Cum le mai inspiri siguranta fara sa ii faci dependenti de tine? Cum ii mai lasi singuri pe strada? Fumatul, alcoolul si drogurile au devenit cele mai mici pericole in lumea de azi.  De 5 zile parca ma uit la un film, de-ala de pe Netflix, un serial in care rezolvarea situatiei vine la finalul ultimului episod. Doar ca la noi nu se stie cand va fi ultimul episod si daca situatia are rezolvare.  Am considerat-o rea pe mama pentru ca aveam ora Colgate si nu ma lasa sa plec din fata blocului. Iarta-ma mama, as fi facut la fel!

Vedeti?  Ma lasau sa merg la scoala singura da’ mai departe decat spatele blocului nu! Era un fel de balanta intre ce ai voie si ce poti. Azi, daca as avea copii nu i-as lasa sa plece din curte! Cum mai faci in ziua de azi sa cresti un copil astfel incat sa devina un adult normal, independent, cu frica de Dumnezeu  si  fara teama zilei de maine? Cum faci sa nu-l inchizi in casa, sa nu-l tii intr-o bula protectoare? Cum il mai cresti frumos?

Jurnalele titreaza “va avertizam urmeaza imagini si informatii ce va pot afecta emotional” . Pai bineinteles! Daca pe noi, care suntem simpli spectatori ai acestui spectacol prost, ne afecteaza emotional … ne putem gandi la familia si apropiatii fetelor supuse unor asemenea chinuri? Sau la ele? Sa presupunem ca Alexandra e in viata si ca ar fi fost scoasa din tara. Daca la un moment dat va scapa din calvarul asta isi va putea reveni vreodata? Daca da, cand? Cine plateste daunele emotionale? Cine-i da fetei asteia timpul si adolescenta inapoi?

Toate cele de mai sus ma duc spre o singura concluzie! Dragi copii, daca vreodata sunteti in pericol sunati-va parintii! Ei sunt singurii care vor face absolut orice pentru voi si pentru siguranta voastra! Nu Politia, nu Sri, nu Sts…  nu oameni care au o obligatie contractuala fata de voi, de noi, nu oameni care primesc salarii babane de la STAT ci PARINTII!

 

RuxAndra

familie love

A treia bunica a jurnalistilor clujeni… tanti Maria!

19/03/2019

 

Timp de 19 ani, oricine a pus piciorul in frumoasa redactie clujeana Antena 1, chiar si intamplator, isi aminteste cu siguranta primul zambet cald ce-i spunea buna dimineata, un omulet roscat, foarte activ, glumet din cale-afara, despre care se spune ca face cea mai buna cafea din oras. Ati ghicit e vorba de tanti Maria, femeia care a avut grija de toata lumea, timp de 19 ani. Maria Nagy pe numele ei complet marturiseste acum cateva zile : “Eu as merita un cadou de la inalta conducere, eu am deschis acum 19 ani usa si sper sa ma tina bunul Dumnezeu ca s-o si inchid. Cati ati fost aici de toti am avut grija. “

Si asa e, de la cafeaua de dimineata, pana la omlete, la calcat hainele de platou. Si bineinteles daca te-a putut ajuta cu ceva dintre treburile tale personale, a facut-o. Nu de putine ori am vazut-o plecand la magazin cu scopul unui brunch  pentru toata redactia. Si nu sunt doar eu cea care poate confirma asta, ci zeci de colegi din presa.

Pentru mine a fost ca o a treia bunica. Ale mele erau amandoua departe. Una la Bucuresti, alta la Orastie. Mama la Bucuresti, tata undeva in Cluj… A doua mama si a treia bunica, asa as descrie eu aceasta doamna minunata. Ne-a legat foarte tare faptul  ca si ea are o fiica si o nepotica departe, deci asemeni mie, jumatate din ea lipseste.

Tanti Mary cum ii spunem noi mai nou s-a pensionat. Mai demult. Dar ce sa vezi? Nu e femeia care sa stea acasa si sa butoneze telecomanda, asa ca a ramas alaturi de noi, norocosii. Cei ce am ramas aici si suntem dispusi sa ramanem pana la final. Cei care ii suntem fideli si ii multumim pentru ca nu ne-a abandonat, pentru ca ne-a ajutat, pentru ca fost intotdeauna directa si onesta chiar si atunci cand poate aveam nevoie de cineva care sa ne asculte si sa ne dea dreptate, nu sa ne spuna franc ca ne inselam.

Pe langa o cafea si un zambet, tanti Mary are intotdeauna o vorba buna, un sfat doar daca i-l ceri si 2 urechi dispuse sa te asculte in orice moment. La 76 de ani are o experienta de viata ce poate folosi noua, dar si copiilor nostri. Si o gramada de cunostinte si prieteni. Nu stiu cand a avut vreme… Oriunde mergi cu ea, cunoaste pe cineva, sau are un fost coleg, sau un fost vecin, sau o cunostinta de-a nu stiu cui.

O mai sun dimineata cand pana la 8:30 nu ajunge la birou. Se bucura si-mi spune: “E placut sa stii ca cineva te cauta, ca intreaba de sufletul tau”. Pai cum am putea sa nu? Ii intoarcem sau incercam sa ii intoarcem macar o farama din tot ce face pentru noi. Timp de 19 ani am fost mai multi pe aici. Fiecare de alt fel. Niciunul la fel ca celalalt. Fiecare cu varsta, cu credinta,cu comportamentul si cu conceptiile lui. Si ea doar una. Si ne-a facut fata tuturor. Ne-a rabdat si ne-a invatat si a stat alaturi de fiecare pui al ei chiar si atunci cand acesta si-a luat zborul spre alt cuib.

Ce face Tanti Mary aici? Are grija de noi. Si noi o iubim si ii multumim. Eu sunt azi un om mai bun si datorita ei.

 

RuxAndra

 

 

familie love Uncategorized

Bucuria de pe chipul copiilor, satisfactia din sufletul meu

05/07/2018

Inregistrarea emisiunii s-a terminat de cateva ore bune. Da, copiii s-au dat de gol de mult, astfel incat lumea stie ca emisiunea nu e live si nici noi nu am spus asta vreodata. Suntem live pe facebook cu toti telespectatorii nostri si asta ne da oportunitatea sa le putem raspunde instant la mesaje. Filmarea s-a terminat de aproape 5 ore, iar pe facebook curg in continuare poze si postari ce au legatura cu subiectul emisiunii. Am primit si un mesaj in care o mamica imi spunea ca al ei copilas ma iubeste de nu mai poate si ca sunt cea mai buna.

Ma laudati prea mult pentru lucruri normale. Nu scriu acum ca sa ma laud cu cate mesaje primesc si ce bine se simt oamenii in a doua mea casa. Ma bucur enorm ca atat piticii, parintii cat si bunicii vin cu zambetele la purtator la mine in platou,  dar asta nu inseamna ca fac ceva iesit din comun sau ca oi fi eu zana zanelor.

Daca vad prima ce se intampla in platou, cand unul din copilasi are o suferinta ca de exemplu o durere de masea care nu-l lasa in pace sau ii dau un servetel ca sa se stearga la gurita dupa ce a infulecat dintr-un tort ….este doamnelor pentru ca noptile mele nu sunt impovarate de griji. Nu ma trezesc gandindu-ma ca trebuie sa-mi spal copilul, sa-i dau sa manance, sa-l imbrac, sa-i spun sa fie cuminte pentru ca mergem la televizor si sa-i  repet asta de vreo 3 ori.

Nu ma gandesc in fiecare zi ca trebuie platita gradinita sau ca trebuie sa-i cumpar manuale, nici creioane colorate sau pensule , nici papusi sau masinute.

Daca nu am bani o zi sau doua nu trebuie sa ma gandesc cum sa-i explic copilului meu faptul ca nu pot sa-i cumpar ceva sau nu-l pot trimite in excursie. Se intampla nu? In peste 80% din familiile romanilor. Ei, eu nu am astfel de griji.

Copiii spun lucruri trasnite si pun intrebari dificile, mai ales cei care vin la Academia Mamicilor Moderne. Ei sunt cumva copii precoce. Fac  fata intrebarilor capcana o ora, 2, poate cateodata 3… dar zi de zi… inca nu am avut ocazia.

Asa cum am mai spus jobul de mamica e full time. Nu exista zile libere, pauza de masa sau timp pentru tine. Poate de aceea vi se pare ca am lipici si ca ma descurc in orice situatie.  “Situatia” mea e o data pe saptamana, in timp ce voi o traiti zi de zi. Daca castig la puncte la capitolul rabdare este doar pentru ca a mea nu e pusa la incercare in fiecare zi. Da, e si ceva nativ, insa sincer aici nu stiu pe cine mostenesc… n-am descoperit inca cine e personajul din familia mea care a fost atata de “indragostit” de copii.

Cu asta ma hranesc , cu bucuria copiilor mei. Pentru ca eu asa-I consider pe toti, pe toti cei care mi-au calcat pragul sau mi-l vor calca intr-o zi. Ei toti sunt ai mei, sunt familia mea…  Stiu ca e greu de crezut  dar acesti copii s-au simtit ca acasa de prima data … cum puteam eu sa nu-i primesc in sufletul meu? Asa ca multumesc, dar nu e nimic special, e doar un comportament normal!

RuxAndra

craciun familie

Azi recunosc, e despre dor…

23/12/2017

pregatire_Mos_NicolaeOare putem da o definitie adecvata dorului? Un copil mi-a spus zilele trecute ca dorul e atunci cand iti pare rau ca cineva nu mai e acolo, langa tine. Si ca dorul vine doar pentru persoanele speciale. Cumva ca realizezi importanta persoanei doar atunci cand iti dai seama ca iti e dor. Intrebat cum trebuie sa fie persoana aceea speciala de care sa-ti fie dor, acelasi copil raspunde : Nu trebuie sa fie nicicum, sa-ti fie draga tie.

Cine s-ar fi gandit ca un copil de 7 ani poate avea definitii pentru cuvinte carora noi, maturii, nu le dam importanta necesara?

Asa ca nu putem spune ca ne e dor de ciocolata sau de o ciorba de perisoare. Putem spune in schimb ca ne e dor de casa sau de o persoana. Totusi, sunt anumite lucruri de care spunem ca ne e dor. Spre exemplu, imi e dor de o cafea. Nu, nu de cafea imi e dor. Imi lipseste starea pe care mi-a dat-o respectiva cafea. Poate eram intr-un loc anume cu cineva anume sau poate eram singura dar planuiam ceva maret. Sau poate eram in masina vazand cum trec pe langa mine puhoaie de oameni ce se grabesc la cumparaturile de Craciun… sau poate doar leneveam pe canapea intr-o sambata dimineata devreme si ma gandeam la tot ce mi-a adus bun anul acesta.

Anul asta a fost anul in care mi-a fost dor. Desi se spune ca un an trece foarte repede, cele 365 de zile lasa urme adanci in sufletele noastre. In fiecare zi ai milioane de ganduri, de planuri si de lucruri de facut. De cele mai multe ori insa, nu dam atentia necesara gandurilor, ci doar lucrurilor. Suntem robotei care mergem la serviciu, venim acasa facem mancare si curatenie. Si, la sfarsit de an, atunci cand tragem linie realizam ca a fost un super an pe plan profesional, ca am facut poate lucruri la care nici nu visam, daaar, ca am ramas cu dorul. Si credeti-ma pe cuvant dorul se reporteaza de la un an la altul.

Asa ca da, revin la obiceiul meu cu lista. Sa punem pe hartie lucrurile pe care ni le-am dorit si le-am realizat si dorurile cu care am ramas. Garantez ca lista cu doruri e mai mare sau mai importanta.

Pentru ca am inceput inca din titlu spunand ca recunosc am sa inchei cu lista mea de doruri si am sa astept lista voastra de doruri mai jos, in comentarii.

Pentru ca e Craciunul am sa incep spunand ca imi e dor sa impodobesc bradul cu bunicul meu  si ca sa raman in atmosfera asta de familie… imi lipsesc sambetele pe care le petreceam la cumparaturi cu mama. Intotdeauna dupa o  tura de Auchan ne aminteam ca un etaj mai sus sunt zeci de magazine de haine J. Bunica n-a venit de mult la Cluj, cu ea povesteam ca fetele si radeam ore in sir. Cine nu isi aminteste discutiile avute cu cea mai buna prietena sau cel mai bun prieten despre lucruri ce ni se pareau esentiale in copilarie? Acum povestile s-au schimbat putin si sunt majoritatea la telefon pentru ca viata ne-a dus pe carari diferite.  Daca dau timpul inapoi pana in 2004 inca vad momentele frumoase din Los Angeles, acelea in care bateam magazinele de fite si mergeam la sala cu matusa mea. Apropo am venit de acolo cu 7 kg in plus J Sunt doar cateva, lista e putin  mai lunga dar mai am un dor important. Acela de a munci distrandu-ma si invatand lucruri noi despre oameni. De a strabate Transilvania in lung si-n lat alaturi de o persoana ce facea totul sa fie mai usor. De povestile de pe drum ( care cateodata dura vreo 2 ore) si de fetele prietenoase ale oamenilor ce ne primeau in casa si ne povesteau totul ca si cum eram copilele lor.

Pentru 2018 am un singur scop: sa nu-mi mai fie dor!

Craciun Fericit!

RuxAndra

craciun familie love

Scrisoare pentru Moș Nicolae

18/11/2017

pregatire_Mos_NicolaeDrag și mult iubit Moș Nicolae,

Am înțeles că trebuie să-ți scriu din timp… Poate pentru că nu am respectat regula asta anul trecut te-ai supărat și nu mi-ai adus nimic. Anul ăsta în schimb sunt precaută, știu că în perioada asta esti foarte ocupat, probabil ai primit deja multe scrisori, dar te rog, mâine de dimineață poate, în timp ce-ți savurezi cafeluța citește și scrisoarea mea.

Până anul trecut ziua ta era cea  mai frumoasă zi din an, era ziua care mă trezea din starea asta de hibernare în care intrăm odată cu venirea iernii și mă anunța că vin sărbătorile. Era ziua în care mă trezeam cu drag și mă îndreptam direct spre ghetuțele curățate de cu seară ca să văd ce mi-ai adus… Da, sunt niște obiceiuri pe care mi le-am format în copilărie și la care nu renunț nici acum, pentru că îmi plac și-mi aduc bucurie în suflet. Până anul trecut fericirea mea de decembrie începea în 6, de ziua ta.

Un an a trecut destul de repede, a fost un an greu și cu siguranță cei ce vor urma vor fi la fel. De acum 6 Ianuarie va fi o zi de sărbătoare… tristă.  Știu că de obicei tu dai, nu iei, însă mie anul trecut mi-ai luat un moș la fel de bun, de cald și de iubit ca și tine. Nu știu dacă e corect să-l compar pe Tata Bubu cu tine, dar el era moșul meu, cel care rezolva orice problemă și care era în stare să dea orice ca să-mi fie mie bine. Acum mai mulți ani, ce au trecut la fel de repede, pe vremea când încă eram la mama acasă ai venit, bogat cum vii de obicei, însă nu ne-am putut bucura de cadouri pentru că în drum spre casă ai luat-o cu tine pe bunica fratelui meu, de fapt a noastră. Știi, noi am am devenit mult mai apropiați, pierderile bunicilor ne-au făcut să fim mai aproape unul pentru celălalt.

Anul ăsta nu știu cum va fi. Mi-e dor de vremurile de demult… Pe de altă parte știu că există copii părăsiți, bătrâni care nu au ce mânca sau familii care abia se descurcă. Ei merită cu siguranță atenția ta mai mult decât mine. Nu vreau să crezi că-ți reproșăm ceva sau că nu suntem mulțumiți cu ce am primit până acum, doar că vezi tu, ne-am dat seama că există un preț pentru orice. Exact la fel ca în viața de zi cu zi.ghetute

Gândindu-ma la treaba asta și pentru că  vreau să păstrez un cadou minunat ce l-am primit tot de la tine, însă nu de ziua ta, anul ăsta te rog să te ocupi doar de cei care întradevăr au nevoie, iar pentru mine vreau doar un sigur lucru: nu-mi lua nimic și ai grijă de toți ai mei!

Cu drag,

RuxAndra

 

familie

Ziua in care s-a nascut un inger…

26/07/2017

lazVa propun azi o calatorie, in timp si spatiu. Pentru ca ne place si pentru ca suntem obisnuiti déjà cu calatoriile prin Transilvania. Cautam povestea unui suflet ce a plecat la ceruri acum 7 luni.  Nu plecam departe, doar pana in  judetul Alba, undeva la 12 km de Sebes se afla  un sat numit Laz. Numele lui vine din limba sarba si inseamna loc curatit de tufe si maracini. Satul Laz  se afla la doar 11 km de Lancram, un loc minunat prin care cu siguranta ati trecut daca ati calatorit spre Sibiu sau Deva.  Aici, nu departe de iesirea din sat se afla casa memoriala a regretatului poet Lucian Blaga. Tot aici, s-a nascut si a copilarit strabunicul meu, descendent al familiei marelui poet, un om intelept pe care din pacate nu am apucat sa il cunosc. Despre el stiu doar ca a trait o mare parte a vietii la Laz.

Sa facem cunostinta acum cu cea mai importanta institutie a fiecarui sat:  Biserica “ Adormirea Maicii Domnului” din Laz este una dintre cele mai vechi biserici de pe valea Sebeșului și locul unde s-au format numeroși pictori iconari aparținând renumitei școli de pictură din Laz. Vechea Biserica era intr-o stare precara, a lasat scris preotul de la 1800. Tot atunci el impreuna cu lazorenii au ridicat o noua cladire a Bisericii in mijlocul satului. Constructia lacasului sfant a durat 6 ani, iar oamenii s-au descurcat cum au stiut, tinand cont de faptul ca la momentul acela nimeni nu avea car in sat.

Am inceput cu povestea Bisericii pentru ca strabunicul meu a slujit acolo din 1917. (am gasit detalii despre viata preoteasca pe google iar preotii de acum inca scriu carti in care il pomenesc ) Tot acolo, la Laz, in urma cu fix 89 de ani venea pe lume un inger, ce avea sa devina mai tarziu bunicul meu. Se spune ca autodisciplinarea te ajuta sa iti formezi caracterul… asa o fi, insa familia si locul in care primesti prima binecuvantare apasa greu asupra felului tau de a fi. Si asta s-a vazut in fiecare vorba, fiecare gest si fiecare actiune a celui ce desi a fost bunicul meu, a fost numit timp de 30 de ani Tata Bubu.

Ca sa intelegeti cam ce impact a avut prezenta lui tata Bubu in viata mea am sa va spun ca in afarDSC_0106a de amintirile pe care fiecare copil le are cu mama lui, pentru ca e personajul prezent non stop in viata fiecaruia dintre noi, chiar si la maturitate, cele mai multe amintiri, cele mai multe povesti, cele mai multe invataminte au legatura cu el. Cu omul ce pentru noi era un inger chiar si atunci cand era in viata. De la ce voiam la cina, atunci cand ajungeam la Orastie (locul in care el si bunica mea au trait dupa ce s-au casatorit) si pana la ultima si cea mai ascunsa dorinta, tata Bubu era super eroul ce le indeplinea pe toate. Imi amintesc ca desi eram foarte mica si il cam incurcam (mergeam incet si imi placea sa casc ochii la tot ce se putea) pentru el era o adevarata placere sa ma ia cu el la cumparaturi. Ne intalneam cu cunoscuti de-ai lui carora le spunea: ea e nepotica mea, sta la Cluj, iar oamenii raspundeau: uite ce mare si frumoasa te-ai facut! Tata Bubu zambea multumit caci oamenii spuneau ceea ce el vedea de fiecare data cand mergeam la Orastie, dar nu spunea pentru ca frumusetea nu e totul.

Pana acum n-am cunoscut alt barbat atat de bun si de devotat familiei, care sa fie in stare sa faca totul si orice pentru ai lui, care sa puna dorintele lui pe ultimul loc si ale noastre ale tuturor pe primul. Avea si el cateva dorinte ce nu si-au gasit implinirea in timpul vietii. Voia sa-si vada fata purtand straie populare din zona din care el provine si era atat de mandru… de-asta in ultima perioada le imbrac si le port cu atata drag… Voia sa ma vada implinita profesional, lucru care s-a si intamplat. Voia sa ma vada la casa mea si bineinteles sa-si cunoasca stranepotii.

Nu m-am grabit deloc  in indeplinirea acestor putine dorinte, fiindca am crezut ca va trai mai mult, dar timpul nu este pierdut… sunt sigura ca de acolo de Sus arunca priviri atente asupra mea in fiecare zi. Intre noi a fost si va ramane o legatura ce trece mult peste granitele lumesti. Bunicul meu a fost leu, iar eu i-am mostenit pana si zodia. Mai pot enumera fruntea, ochii,sprancenele, nasul, forma labei piciorului si naivitatea cand vine vorba de oamenii din jur.  Am venit pe lume intr-o zi de marti, si tot intr-o marti s-a stins si el. Multe dintre dorintele si preferintele noastre in materie de haine, imbracaminte, vreme si mancare erau exact la fel.

Azi bunicul meu ar fi implinit 89 de ani! La multi ani tata Bubu, vei trai mereu in sufletul meu!

RuxAndra

familie

Tata Bubu, un suflet pe care Cerul l-a primit ca si cadou de Mos Nicolae

12/01/2017

Acum ceva vreme va scriam despre fetita care l-a vazut pe Mos Craciun, un unchi al carui nume de familie era chiar Craciun. Poate de aceea mi-a placut atat de mult intotdeauna spiritul Craciunului. Sau pentru ca strabunicul meu a fost preot si ma simteam intr-un oarecare fel legata de acest spirit.
Pentru mine sarbatorile incepeau pe 1 decembrie, atunci cand orasele prindeau culoare. Cand se aprindeau luminitele, cand toate vitrinele magazinelor incepeau sa aiba decoratiuni. Continuau cu 6 decembrie, prima zi in care simteam cu adevarat atmosfera de sarbatoare pentru ca venea Mos Nicolae. Decembrie continua cu 14, ziua mamei si cu evident Craciunul.
Anul trecut au fost 30 de ani de cand sarbatoresc Craciunul in familie, indiferent ca la mama acasa sau la Orastie si intotdeauna m-am bucurat de el exact ca un copil. Nu spun ca anul asta nu ma bucur, insa lipseste ceva. De fapt cineva.
Acum ceva timp la Scoala Populara de Arta, profesoara noastra de canto mi-a dat sa invat o piesa a Aidei Busuioc „Da-mi Doamne putin noroc” (cateva versuri mai jos)

Nu stiam de ce la mosu
Cand ma auzea cantand
Lasa fata-n jos pierduta si din ochi lacrimi curgand
Pana intr-o zi in care
Stand la masa eu i-am spus
Mosule-ti canta nepoata
Ridica privirea-n sus

DSC_0106

N-am putut sa o cant doar la gandul ca s-ar putea intampla asa ceva. Acum, la 6 saptamani dupa ce acela pe care niciodata nu l-am numit bunic ci „Tata Bubu” nu mai e, o cant in fiecare zi. Mi-am pus multe intrebari, asa cum fiecare persoana care pierde un om drag o face. Apoi mi-am dat seama ca oricat de mare e durerea acum, am fost totusi o norocoasa. Nu multi sunt cei care se pot mandri ca au avut bunicii alaturi nici macar la majorat, d-apoi la petrecerea de 30 de ani, ca au fost toata viata constienti si cu mintea limpede, ca au stiut pana in ultimul moment cine le sunt oamenii dragi.

Tata Bubu a plecat dupa ce s-a asigurat ca am o cariera pe care intotdeauna a apreciat-o, dupa ce s-a asigurat ca am unde sta, dupa ce a vegheat asupra mea 30 de ani si nu in ultimul rand dupa ce s-a asigurat ca cel care are grija de mine acum este cel mai bun om. Iar eu multumesc lui Dumnezeu pentru ca am avut cel mai bun tata, pe Tata BUBU care a avut grija de mine pana in ultima zi a vietii lui!

In memoriam Tata Bubu
RuxAndra