craciun

Azi recunosc, e despre dor…

23/12/2017

pregatire_Mos_Nicolae Oare putem da o definitie adecvata dorului? Un copil mi-a spus zilele trecute ca dorul e atunci cand iti pare rau ca cineva nu mai e acolo, langa tine. Si ca dorul vine doar pentru persoanele speciale. Cumva ca realizezi importanta persoanei doar atunci cand iti dai seama ca iti e dor. Intrebat cum trebuie sa fie persoana aceea speciala de care sa-ti fie dor, acelasi copil raspunde : Nu trebuie sa fie nicicum, sa-ti fie draga tie.

Cine s-ar fi gandit ca un copil de 7 ani poate avea definitii pentru cuvinte carora noi, maturii, nu le dam importanta necesara?

Asa ca nu putem spune ca ne e dor de ciocolata sau de o ciorba de perisoare. Putem spune in schimb ca ne e dor de casa sau de o persoana. Totusi, sunt anumite lucruri de care spunem ca ne e dor. Spre exemplu, imi e dor de o cafea. Nu, nu de cafea imi e dor. Imi lipseste starea pe care mi-a dat-o respectiva cafea. Poate eram intr-un loc anume cu cineva anume sau poate eram singura dar planuiam ceva maret. Sau poate eram in masina vazand cum trec pe langa mine puhoaie de oameni ce se grabesc la cumparaturile de Craciun… sau poate doar leneveam pe canapea intr-o sambata dimineata devreme si ma gandeam la tot ce mi-a adus bun anul acesta.

Anul asta a fost anul in care mi-a fost dor. Desi se spune ca un an trece foarte repede, cele 365 de zile lasa urme adanci in sufletele noastre. In fiecare zi ai milioane de ganduri, de planuri si de lucruri de facut. De cele mai multe ori insa, nu dam atentia necesara gandurilor, ci doar lucrurilor. Suntem robotei care mergem la serviciu, venim acasa facem mancare si curatenie. Si, la sfarsit de an, atunci cand tragem linie realizam ca a fost un super an pe plan profesional, ca am facut poate lucruri la care nici nu visam, daaar, ca am ramas cu dorul. Si credeti-ma pe cuvant dorul se reporteaza de la un an la altul.

Asa ca da, revin la obiceiul meu cu lista. Sa punem pe hartie lucrurile pe care ni le-am dorit si le-am realizat si dorurile cu care am ramas. Garantez ca lista cu doruri e mai mare sau mai importanta.

Pentru ca am inceput inca din titlu spunand ca recunosc am sa inchei cu lista mea de doruri si am sa astept lista voastra de doruri mai jos, in comentarii.

Pentru ca e Craciunul am sa incep spunand ca imi e dor sa impodobesc bradul cu bunicul meu si ca sa raman in atmosfera asta de familie… imi lipsesc sambetele pe care le petreceam la cumparaturi cu mama. Intotdeauna dupa o tura de Auchan ne aminteam ca un etaj mai sus sunt zeci de magazine de haine J. Bunica n-a venit de mult la Cluj, cu ea povesteam ca fetele si radeam ore in sir. Cine nu isi aminteste discutiile avute cu cea mai buna prietena sau cel mai bun prieten despre lucruri ce ni se pareau esentiale in copilarie? Acum povestile s-au schimbat putin si sunt majoritatea la telefon pentru ca viata ne-a dus pe carari diferite. Daca dau timpul inapoi pana in 2004 inca vad momentele frumoase din Los Angeles, acelea in care bateam magazinele de fite si mergeam la sala cu matusa mea. Apropo am venit de acolo cu 7 kg in plus J Sunt doar cateva, lista e putin mai lunga dar mai am un dor important. Acela de a munci distrandu-ma si invatand lucruri noi despre oameni. De a strabate Transilvania in lung si-n lat alaturi de o persoana ce facea totul sa fie mai usor. De povestile de pe drum ( care cateodata dura vreo 2 ore) si de fetele prietenoase ale oamenilor ce ne primeau in casa si ne povesteau totul ca si cum eram copilele lor.

Pentru 2018 am un singur scop: sa nu-mi mai fie dor!

Craciun Fericit!

RuxAndra

craciun familie love

Scrisoare pentru Moș Nicolae

18/11/2017

Drag și mult iubit Moș Nicolae,

Am înțeles că trebuie să-ți scriu din timp… Poate pentru că nu am respectat regula asta anul trecut te-ai supărat și nu mi-ai adus nimic. Anul ăsta în schimb sunt precaută, știu că în perioada asta esti foarte ocupat, probabil ai primit deja multe scrisori, dar te rog, mâine de dimineață poate, în timp ce-ți savurezi cafeluța citește și scrisoarea mea.

Până anul trecut ziua ta era cea mai frumoasă zi din an, era ziua care mă trezea din starea asta de hibernare în care intrăm odată cu venirea iernii și mă anunța că vin sărbătorile. Era ziua în care mă trezeam cu drag și mă îndreptam direct spre ghetuțele curățate de cu seară ca să văd ce mi-ai adus… Da, sunt niște obiceiuri pe care mi le-am format în copilărie și la care nu renunț nici acum, pentru că îmi plac și-mi aduc bucurie în suflet. Până anul trecut fericirea mea de decembrie începea în 6, de ziua ta.

Un an a trecut destul de repede, a fost un an greu și cu siguranță cei ce vor urma vor fi la fel. De acum 6 Ianuarie va fi o zi de sărbătoare… tristă. Știu că de obicei tu dai, nu iei, însă mie anul trecut mi-ai luat un moș la fel de bun, de cald și de iubit ca și tine. Nu știu dacă e corect să-l compar pe Tata Bubu cu tine, dar el era moșul meu, cel care rezolva orice problemă și care era în stare să dea orice ca să-mi fie mie bine. Acum mai mulți ani, ce au trecut la fel de repede, pe vremea când încă eram la mama acasă ai venit, bogat cum vii de obicei, însă nu ne-am putut bucura de cadouri pentru că în drum spre casă ai luat-o cu tine pe bunica fratelui meu, de fapt a noastră. Știi, noi am am devenit mult mai apropiați, pierderile bunicilor ne-au făcut să fim mai aproape unul pentru celălalt.

Anul ăsta nu știu cum va fi. Mi-e dor de vremurile de demult… Pe de altă parte știu că există copii părăsiți, bătrâni care nu au ce mânca sau familii care abia se descurcă. Ei merită cu siguranță atenția ta mai mult decât mine. Nu vreau să crezi că-ți reproșăm ceva sau că nu suntem mulțumiți cu ce am primit până acum, doar că vezi tu, ne-am dat seama că există un preț pentru orice. Exact la fel ca în viața de zi cu zi.

Gândindu-ma la treaba asta și pentru că vreau să păstrez un cadou minunat ce l-am primit tot de la tine, însă nu de ziua ta, anul ăsta te rog să te ocupi doar de cei care întradevăr au nevoie, iar pentru mine vreau doar un sigur lucru: nu-mi lua nimic și ai grijă de toți ai mei!

Cu drag,

RuxAndra

craciun

Fetita care l-a intalnit pe Mos Craciun

02/12/2016

M-am tot intrebat de ce unii oameni nu cred in Mos Craciun… un batranel simpatic care aduce cadouri, unul pentru care ti se spune de mic copil ca trebuie sa-ti faci curatenie, sa-ti strangi jucariile si sa ajuti la impodobirea bradului.

La varsta la care incepi sa-l astepti pe Mosu’ nu iti dai seama ca acea curatenie de care iti tot spune mama cu cate 3-4 saptamani inainte de sarbatori e mai mult o curatenie sufleteasca, o ordine interioara pe care numai Dumnezeu te poate ajuta sa o faci. Asta vei intelege mai tarziu.

Revenim la perioada copilariei. Majoritatea sarbatorilor le-am petrecut la Orastie, locul spre care ma indrept si acum… Linistea de acolo, oamenii care te asteapta cu bratele deschise si care se bucura pentru tine, pentru ca ai reusit sa vii acasa, zapada care acopera strazile si casele mi-au placut intotdeauna chiar daca nu intelegeam de ce partea asta de pamant ma tot cheama acasa. Acum incep sa-mi dau seama ca nu pot trai fara sa ma simt acasa.

Sarbatorile erau intotdeauna motiv de venit acasa indiferent de varsta, de stat pe langa cozonaci, de impodobit bradul… Mos Craciun era doar cireasa de pe tort… era cel care incununa cu succes perioada asta petrecuta acasa. De mica aveam impulsul asta ce unor reporteri in ziua de azi le lipseste: sa vad tot, sa stiu tot, sa nu cumva sa-mi scape ceva. Asa ca, intr-un an, dupa ce toate conditiile de mai sus au fost indeplinite m-am asezat in fata bradului asteptand sa vina cineva, sa primesc ceva… nu a trecut mult si s-a auzit soneria. Era Mosul imi zice bunicul…. pai cum, Mosul nu vine pe horn? Eh, o fi stiut el ca aici n-are unde parca renii… sa-l poftim in casa si sa-i dam un pahar cu lapte, zic.

Vazusem eu prin filme ca Mosu’ bea lapte si mananca fursecuri asa ca nici nu mi-am dat seama cum in 30 de secunde mosulica era deja pe un fotoliu in sufrageria bunicilor. Cum era normal m-a luat in brate iar eu am inceput sa-l studiez. Avea un costum rosu ce parea ca ii e mare pentru ca nu era deloc inalt, o barba alba si lunga, ochelari si surpriza niste ochi patrunzatori ce pareau ca ma cunosc de o viata.

N-am primit cadoul pana cand nu am spus o poezie, si apoi inca una si inca una, iar la final Mos Craciun plin de emotie si bucurie in glas a exclamat: “bravo scumpa dulce”! Acela a fost momentul in care investigatia mea s-a incheiat. O singura persoana imi spunea mie scumpa dulce, si acela era Isi, fratele bunicii mele. L-am tras de barba si i-am dat caciula jos, l-am pupat si i-am multumit. As mai face-o si acum daca ar mai fi printre noi dar din pacate a plecat intr-o lume mai buna.

Nu a trecut an de atunci sau vizita la Orăștie fara sa ii calc pragul la colindat sau pur si simplu ca sa vad ce face. Nu trece an fara sa stau in fata bradului in prag de sarbatoare, sa retraiesc momentul acela din copilarie si sa-mi amintesc ca cineva a vrut sa am o imagine completa a lui Mos Craciun. Azi cei dragi mie incearca sa il inlocuiasca si reusesc in fiecare an sa-mi aduca cel putin o #zicuzambet. 25 decembrie e ziua in care nu ofer, doar primesc o zi cu zambet!

RuxAndra