Azi recunosc, e despre dor…

pregatire_Mos_NicolaeOare putem da o definitie adecvata dorului? Un copil mi-a spus zilele trecute ca dorul e atunci cand iti pare rau ca cineva nu mai e acolo, langa tine. Si ca dorul vine doar pentru persoanele speciale. Cumva ca realizezi importanta persoanei doar atunci cand iti dai seama ca iti e dor. Intrebat cum trebuie sa fie persoana aceea speciala de care sa-ti fie dor, acelasi copil raspunde : Nu trebuie sa fie nicicum, sa-ti fie draga tie.

Cine s-ar fi gandit ca un copil de 7 ani poate avea definitii pentru cuvinte carora noi, maturii, nu le dam importanta necesara?

Asa ca nu putem spune ca ne e dor de ciocolata sau de o ciorba de perisoare. Putem spune in schimb ca ne e dor de casa sau de o persoana. Totusi, sunt anumite lucruri de care spunem ca ne e dor. Spre exemplu, imi e dor de o cafea. Nu, nu de cafea imi e dor. Imi lipseste starea pe care mi-a dat-o respectiva cafea. Poate eram intr-un loc anume cu cineva anume sau poate eram singura dar planuiam ceva maret. Sau poate eram in masina vazand cum trec pe langa mine puhoaie de oameni ce se grabesc la cumparaturile de Craciun… sau poate doar leneveam pe canapea intr-o sambata dimineata devreme si ma gandeam la tot ce mi-a adus bun anul acesta.

Anul asta a fost anul in care mi-a fost dor. Desi se spune ca un an trece foarte repede, cele 365 de zile lasa urme adanci in sufletele noastre. In fiecare zi ai milioane de ganduri, de planuri si de lucruri de facut. De cele mai multe ori insa, nu dam atentia necesara gandurilor, ci doar lucrurilor. Suntem robotei care mergem la serviciu, venim acasa facem mancare si curatenie. Si, la sfarsit de an, atunci cand tragem linie realizam ca a fost un super an pe plan profesional, ca am facut poate lucruri la care nici nu visam, daaar, ca am ramas cu dorul. Si credeti-ma pe cuvant dorul se reporteaza de la un an la altul.

Asa ca da, revin la obiceiul meu cu lista. Sa punem pe hartie lucrurile pe care ni le-am dorit si le-am realizat si dorurile cu care am ramas. Garantez ca lista cu doruri e mai mare sau mai importanta.

Pentru ca am inceput inca din titlu spunand ca recunosc am sa inchei cu lista mea de doruri si am sa astept lista voastra de doruri mai jos, in comentarii.

Pentru ca e Craciunul am sa incep spunand ca imi e dor sa impodobesc bradul cu bunicul meu  si ca sa raman in atmosfera asta de familie… imi lipsesc sambetele pe care le petreceam la cumparaturi cu mama. Intotdeauna dupa o  tura de Auchan ne aminteam ca un etaj mai sus sunt zeci de magazine de haine J. Bunica n-a venit de mult la Cluj, cu ea povesteam ca fetele si radeam ore in sir. Cine nu isi aminteste discutiile avute cu cea mai buna prietena sau cel mai bun prieten despre lucruri ce ni se pareau esentiale in copilarie? Acum povestile s-au schimbat putin si sunt majoritatea la telefon pentru ca viata ne-a dus pe carari diferite.  Daca dau timpul inapoi pana in 2004 inca vad momentele frumoase din Los Angeles, acelea in care bateam magazinele de fite si mergeam la sala cu matusa mea. Apropo am venit de acolo cu 7 kg in plus J Sunt doar cateva, lista e putin  mai lunga dar mai am un dor important. Acela de a munci distrandu-ma si invatand lucruri noi despre oameni. De a strabate Transilvania in lung si-n lat alaturi de o persoana ce facea totul sa fie mai usor. De povestile de pe drum ( care cateodata dura vreo 2 ore) si de fetele prietenoase ale oamenilor ce ne primeau in casa si ne povesteau totul ca si cum eram copilele lor.

Pentru 2018 am un singur scop: sa nu-mi mai fie dor!

Craciun Fericit!

RuxAndra