All Posts By

RuxAndra

familie Lifestyle love

Salut, eu sunt Grasa!

14/04/2020

 Salut, numele meu e Grasa… ah, pardon, Lisa… Ma cheamă Lisa dar ei ma striga Grasa. Am venit aici acum 3 ani. Am fost un cadou pentru tati și el mi-a zis Grasa fiindcă eram mult mai mare decât Sasha… o mai țineți minte? Avea 4 kg la 14 ani, eu aveam 4 kg la 4 săptămâni.

Ce vreau sa va zic… in ultima vreme nu prea mai înțeleg ce se intampla. Sasha nu mai e, așa ca nu mai am cu cine sa ma joc. De obicei stau in curte, mai mult singura. Cu ei interacționez cam o ora pe zi când îmi dau ceva bobițe din palma (s-au prins ca din bol nu le mănânc), îmi schimba apa și îmi tot arunca un os de silicon. Oare așa se distrează oamenii? In fine, măi, in ultima vreme nu știu ce se intampla dar toată ziua sunt cu mine in curte. Nici sa dorm nu mai pot. Când închid ochii, când se deschide usa și iese ori unu ori altu’. Mâncarea e mult mai buna de o vreme, primesc atenție mai mult decât am nevoie, siiii ce credeți mai nou am voie și in casa, zilnic. Pana acum o luna ma lăsau o data pe săptămâna, de obicei vinerea. Sâmbătă auzeam un zgomot ciudat in casa așa parca ar decola un avion de aia zic, aveam voie o data pe săptămâna. Acum aud zgomotul ăla mai des deci nu mai știu in ce zi suntem.

Săptămana asta am fost plimbată in fiecare zi. Pe la noi pe strada, ce-i drept dar decât deloc… ei au impresia ca dacă stam la curte, eu nu trebuie sa ma plimb. Greșit! Tot văd pe strada oameni cu gura acoperită. Și ea își acoperă gura când ma plimba și cand ne jucam… Oare nu ma mai iubește? Oricum eu ma bucur de plimbări și sa va spun! Azi i s-a năzărit ei sa ma spele. Mi-a zis de ieri: “Grasa mâine facem baie!” Am crezut ca glumeste, dar azi dimineața nici bine nu mi-am făcut pilatesul ca se deschide usa și aud: Grasaaa! Am intrat in casa evident. Ea mânca, m-am așezat la un metru distanță și am așteptat. Nu am voie sa cerșesc, deși mânca cereale cu lapte și eu beau lapte săptămânal. Vine intr-o sticla de plastic, o găsesc eu lângă gard dimineața. Deci m-am așezat și așteptam. S-a ridicat, a deschis frigiderul, a luat un pachet din ăla in care de obicei tine șunca sau mușchiul file și a început sa danseze cu el. Am zis ca vrea sa fac la fel așa ca am sărit in 2 labe. N-a fost bine! “Grasa, șezi!” s-a auzit o voce enervată. M-am așezat. Sa va explic. De obicei nu primesc nimic când ei mănâncă. Dacă se intampla sa fiu in casa când se aseaza la masa ma păcălesc cu un baton de ciocolata și ma dau afara. Când termina ei primesc și eu portia mea. Acum, surpriza! Cu dreapta mânca și cu stanga ma hrănea pe mine! Hmm, mi-am zis, asta o fi având legatura cu “facem baie” ăla de l-a zis ieri… de-as putea sa știu ce înseamnă… aveam sa aflu foarte curând.

A terminat de mâncat, a lăsat masa pusă pentru el și s-a dus in cealaltă camera. A venit cu un prosop și cu un plastic așa cam cât laba mea. Eu tocmai ma întinsesem pe covor. Intra in baie, se aude un sunet de uși, și începe: “Grasa, hai la mama!” Asta cu mama e discutabil. Eu nu mai știu cine e mama mea și oricum noi cățeii nu prea stim. Ei sunt masculul Alfa și Femela lui pentru noi așa ca mna, de ei ascultam. In fine, merg in baie și o văd. Era in cabina de dus ( știu ce e aia ca îmi tot spunea când eram mică ca nu e voie acolo). Acum ma chema acolo lângă ea. Pai ne hotărâm? Am făcut 2 pași și mi-am strecurat labele din fata in cabina. A vrut sa ma ia in brate (deși nu poate, cântăresc cât ea dar cred ca nu-și da seama) și eu m-am supărat. Îmi era de spatele ei, dar n-a apreciat! M-am ales cu o pălmuță peste bot și o dojana: “pe cine marai tu?” A început sa ma mângâie, și pe piept și pe după urechi exact așa cum îmi place mie și am zis sa nu se chinuie, am intrat in cabina de dus. In secunda 2 am auzit un sunet puternic, m-am speriat și am vrut sa fug dar prea tarziu, eram închisă acolo cu ea. Momentul groazei a fost un alt sunet ce s-a auzit jumătate de ora încontinuu. Dintr-o data curgea apa pe mine. Ce-i drept a nimerit la fix temperatura. In curte ma spală el cu furtunul când e foarte cald afara, acum era buna apa. Ma uda de tot, ia chestia aia de plastic de v-am zis ca era cât laba mea și toarnă pe mine ceva lipicios care mai apoi a început sa facă spume. Am vrut sa mănânc dar, din nou, s-a auzit: “Nu-i voie Grasa!” De 3 ori a repetat operațiunea pe tot corpul meu zicând într-una: “cine e fetița mea curată” pe 100 de voci, care mai de care mai lingușitoare. Cred ca ii era frica sa nu o mușc. Oricum, nu se oprea, dădea din mâini mai ceva ca la concurs. Eu nu ma mai grăbeam. Îmi place când îmi face masaj.

Când intr-un final s-a terminat operațiunea a deschis ușile cabinei și eu am zburat pana in bucătărie. Cu bun simt cum sunt, am venit inapoi și m-am scuturat in baie. De 2 ori. Am umplut totul de apa. I-au trebuit 2 prosoape mari sa șteargă și încă unul cu care alerga după mine spunând: “Grasa hai sa te șterg!”

Am alergat de câteva ori dintr-un capăt in altul al casei, patinând in nestire pe tot parchetul, după care mi-a pus un prosop pe un taburet și mi-a arătat foarte serioasă ca acolo e locul meu. In timp ce eu îmi admiram lăbuțele curate ea se întorsese in bucătărie unde a început sa scoată tot de prin dulapuri și sa frece uși, sertare… Mie îmi era puțin frig așa ca am zis sa ma dau jos de pe taburet și sa-i captez atenția. M-am mutat pe canapea. Nici nu s-a uitat la mine! M-am dat jos, m-am dus la ea, am fugit inapoi pe canapea. Când m-am întors era in mijlocul livingului cu mâinile in sold. “ Ce faci Grăsuță? Te bucuri ca acum ai voie pe canapea? Cine e fetița mea curată?” Stai, cum? Acum am voie? Pai și eu ce fac ca sa ma joc cu tine? Offf cine sa-i mai înțeleagă pe oamenii ăștia!!! Deci așa simplu era… sa fiu curată…

M-a lăsat sa dorm toată ziua pe canapea, ce-i drept pe o pătura. Când s-a făcut seara a venit lângă mine, m-a luat in brate, a făcut o poza ( tot timpul ma feresc, nu-mi plac pozele) și am stat acolo amândouă pana când m-a lăsat sa ies afara. A tot zis ca răcesc, habar n-am ce e aia, dar una peste alta azi m-a spălat, s-au jucat cu mine… oare mâine ce trebuie sa fac ca sa fie ca azi? Știe cineva?

Și dacă se poate, eu as vrea sa fie tot timpul așa, sa fiu cu ei toată ziua!

 

Cu deosebita considerație (așa am auzit eu ca se semnează)

Grasa!

Ps: Chiar la inceput am crezut ca ma cheama “nu-i voie”, deci Grasa suna onorabil acum!

familie Lifestyle love Music nunta

Cum sa ai o nunta de vis fara sa faci gaura in buget?

05/02/2020

Deseori organizarea propriei nunti seamana cu un maraton in care cu siguranta uiti sa te bucuri de cele mai importante si frumoase momente ale acestei aventuri, uiti sa respiri si, de cate ori ai o pauza cauti articole cliseice pe internet care iti vor spune sa nu arunci cu bani pe lucruri neimportante de genul rochiei de mireasa, ca doar o porti o singura data sau florilor care oricum se ofilesc…. Ei bine, eu nu sunt deloc de acord cu asta! Asa ca, din mijlocul pregatirilor pentru urmatorul targ de nunti iata mai jos cateva ponturi despre cum sa faci sa ai nunta pe care ai visat-o!

  1. Daca voi 2 sunteti din orase diferite, organizeaza-ti nunta in orasul de unde vine mai multa lume. E mult mai usor de cazat un grup mai mic de oameni, insa trebuie sa te asiguri ca invitatii tai nu au niciun motiv sa refuze participarea la eveniment. Nunta se face cu oameni!
  2. Cauta, gaseste si negociaza cu locatia unde tu te simti cel mai bine, in largul tau, unde ai putea sa te vezi mireasa. Nu rezerva o locatie doar pentru ca e cea mai mare din oras sau pentru ca le place mamelor, sau pentru ca la nunta ta vin multe persoane importante. Daca iti organizezi nunta singura, atunci neaparat trebuie sa simti o chimie intre tine si reprezentantul salii de nunti. Simti ca omul acela iti poate oferi 10 ore de neuitat in locatia lui? Daca da, te-ai ales cu o locatie!
  3. Nu cheltui sume colosale pe muzica. Desi muzica e unul dintre ingredientele cele mai importante nu e neaparat necesar sa cante o vedeta in ziua nuntii tale sau sa transformi ringul de dans intr-o scena pe care sa se perinde o multime de artisti. Nu vrei sa transformi nunta intr-un spectacol. Centrul atentiei trebuie sa fii tu si sotul tau, nu interpretii, nu artistii! Asadar, cum faci? Tu mai bine ca oricine ar trebui sa cunosti gusturile muzicale ale invitatilor tai. Odata stabilit acest aspect iti recomand o singura formatie completa (muzica usoara, populara, etno, dj, sonorizare, lumini) de exemplu  Vos SoundStage sau Alin Ciun si Trupa Bachus. Adica o formatie care canta toata nunta LIVE .
  4. Apropos de invitati, nu toti cunoscutii tai trebuie sa fie invitati la nunta. Oamenii cu care nu mai tii legatura, sau la nuntile carora nu ai fost e ok sa nu se regaseasca in lista ta de invitati.
  5. Mancarea! E foarte important ca mancarea sa fie foarte buna, sa ajunga la masa fierbinte si sa fie aleasa in asa fel incat toate farfuriile sa ramana goale! Asa ca daca ai o nunta cu invitati oameni obisnuiti nu iti recomand fructe de mare sau rata in suc de portocale ci mai degraba un meniu variat, pe toate gusturile , sigur dar delicios. Un alt aspect cu care nu sunt de acord este bufetul suedez. Acesta nu are ce cauta la o nunta, Invitatii trebuie tratati cu foarte mare atentie, trebuie serviti, nu trimisi sa isi ia singuri mancarea. De asemenea tu ca si mireasa va trebui sa te asiguri ca un ospatar are are maxim 20-24 de persoane de care se ocupa.
  6. Rochia de mireasa! Parerile wedding plannerilor sunt impartite atunci cand vine vorba de pretul rochiei pe care o vei purta in ziua nuntii. Unii spun ca e bine sa fie iesita din comun, scumpa si pe modelul printesa, altii spun ca e foarte bine si daca porti una inchiriata. Suntem in 2020 asa ca variante, slava Domnului exista, intrebarea e: ce iti doresti tu? Ce fel de mireasa esti? Daca esti o mireasa excentrica vei avea sigur o rochie mai scumpa, decupata din paginile revistelor de fashion, in genul celor de la Royals, daca din contra esti o mireasa practica vei inchiria una. Daca esti o mireasa ca mine care a crescut cu poza parintilor ei in ziua nuntii pe raftul bibliotecii, atunci vei cumpara o rochie pe care sa o arati peste ani fiicei tale, una in care sa fii foarte frumoasa dar si foarte comoda. Vei combina utilul cu placutul si vei merge probabil direct la producatori. Poate la Fuchon. Sfatul meu? Pune intrebari, cauta, negociaza cea mai buna varianta pentru tine, insa tine minte: rochia de mireasa este cel mai important accesoriu, cel de care iti vei aminti toata viata!
  7. Hair si make-up. Cum arati in ziua nuntii tale este un lucru pe care ti-l vei aminti de cate ori vei vedea o poza, facebook-ul sau instagram-ul. De aceea este foarte important pe mana cui te lasi? Iti recomand sa cauti persoane cu recenzii bune, care sa iti inspire incredere chiar daca nu le cunosti dinainte. Vorbeste cu specialistii, explica-le ce vrei, cauta sa le trimiti modele cu make-up-ul sau hairstyle-ul dorit si neaparat fa o proba inainte! Rolul probei este desigur acela de a te asigura ca esti pe maini bune, pe de-o parte, dar pe de alta parte…. Ce se intampla daca in ziua nuntii iti dai seama ca acea coafura nu ti se potriveste? Eu am ales bine. Nu le stiam pe fete dinainte, dar Carmen Maier si Daniela Marc au venit pana la Mures, unde am avut noi nunta, si am aratat… va las pe voi sa judecati.
  8. Florile! Stiu ca majoritatea mirilor aleg in ziua de azi flori artificiale sau de hartie. Noi am colaborat cu Pureart pentru a decora casa miresei, insa la sala, pe masa am avut flori naturale, de sezon. E foarte important sa folosesti flori de sezon. De ce? Florile comandate vin in tara o data pe saptamana, cele ce nu sunt de sezon rezista mult mai putin si costa mult mai mult. Importanta de asemenea este dimensiunea aranjamentului pe care invitatii il vor avea pe fiecare masa.
  9. Si nu in ultimul rand : colaboreaza cu un wedding planner! Da, e o cheltuiala in plus insa un organizator de evenimente bun te va ajuta sa iti dai seama ce iti doresti, sa prioritizezi lucrurile pe care le doresti, te va invata sa faci concesii si compromisuri, va gasi solutii la problem pe care nu credeai ca le vei avea si nu in ultimul te va ghida spre cei mai buni furnizori si va incerca sa obtina cele mai bune preturi pentru ca tu sa ai o nunta fara griji!

Sper ca sfaturile mele ti-au fost de folos si ca am strecurat o raza de lumina in negura organizarii cu care te confrunti. Daca vrei sa ne cunoastem te astept pe 7, 8 si 9 Februarie la BistroBallroom Center la cel mai mare targ de nunti! Voi fi in sala Grande, pe primul culoar din dreapta si aduc cu mine cadouri si surprize pentru tine si inviatatele cele mai dragi tie. Nu iti spun mai mult, ne vedem acolo!

P.s: Azi se implineste un an de cand cei mai sus mentionati m-au ajutat sa am parte de cea mai frumoasa zi din viata mea, ziua in care n-a contat nimic altceva in afara de noi si iubirea noastra! Multumesc tuturor!

RuxAndra

familie love

O fapta buna la inceput de saptamana!

01/10/2019

30 Septembrie este data la care sarbatorim medicii dar si seniorii. Nu-i putem uita pe dragii nostri bunici, unchi, matusi ce ne-au marcat cresterea si educatia, sau pentru cei putin mai norocosi conjugarea se poate face la prezent. Despre ziua medicilor am scris si anul trecut, La multi ani Tata!

Atelierele ILBAH pentru prima data la Ziua Seniorilor!

Ziua de ieri a adus bucurie si speranta in sufletele varstnicilor prezenti la BT Arena la invitatia Atelierelor ILBAH in colaborare cu Primaria Cluj si Zilele Clujului. Implicare, devotament si fapte bune, la asta s-a rezumat intreaga activitate.  Ziua intreaga le-a fost dedicata, asadar in incinta Salii Polivalente zeci de firme si asociatii clujene au venit cu cate un stand dedicat lor. Unul  mi-a atras atentia: Atelierele ILBAH. O scoala autorizata pentru cursuri profesionale ce a venit sa ofere un moment de fericire veteranilor.

La standul Atelierelor ILBAH a fost o adevarata nebunie, in sensul bun al cuvantului. Desi reticenti la inceput, pensionarii s-au adunat in fata bancului de lucru al celor doi chefi bucatari pentru o demonstratie de gatit. Paul si Rebecca Madas, traineri in cadrul cursurilor de cooking de la Atelierele ILBAH, au gatit pentru ei “Pui Wok” o reteta simpla si rapida, atunci cand stii exact ce ai de facut. Scaunele pregatite de catre organizatori nu au fost de ajuns, iar demonstratia a fost una interactiva.  In timp ce Rebecca Madas incingea tigaile cu legume si piept de pui, Paul completa actiunea cu un discurs legat de o dieta sanatoasa si un mod de a manca aproape perfect. Meniul ales a fost unul deosebit, ce se pregateste in mai putin de 25 de minute daca ai la-ndemana o tigaie wok, piet de pui, ardei, dovlecel, morcovi si condimente. Daca bunicutele au notat reteta, au pus intrebari si au asteptat cu sufletul la gura finalizarea preparatului si bineinteles mult promisa degustare, bunicutii  au savurat preparatul cerand supliment si motivandu-si solicitarea  prin absenta sotiilor si prin stangacia lor din bucatarie.

La final participantii s-au inghesuit pentru cate o portie de “pui wok”  la pachet, insa degustarea a inceput in secunda in care au primit caserola. Evenimentul a fost unul inedit, find pentru prima data cand varstnicii clujului participau la o demonstratie de gatit si o discutie interactiva cu bucatarii chefi, iar reprezentantii departamentului de Pr & Comunicare au adunat feed-back-uri pozitive.

Cel mai frumos lucru e sa faci oamenii fericiti. Noi am reusit, tu ce mai astepti?

 

RuxAndra

familie love

Scrisoare către tatăl meu. Adoptiv!

02/09/2019
E ziua ta azi, tata, și noi, familia, îți dorim tot binele din lume. Eu m-am tot gândit ce cadou ți-ar putea plăcea cel mai mult. Și dacă am învățat ceva despre tine in atâția ani, atunci cadoul asta îți va plăcea cel mai mult!
Nu știu când mai prind ocazia sa am un monolog cu tine, tată, așa că eu vreau sa-ți mulțumesc!
  • Pentru că mi-ai pus in farfurie
  • Pentru ca ai spălat tot ce am murdărit
  • Pentru ca îmi dădeai pe ascuns ciocolata și câte o bucățică de slănina (stăteam in zorilor și fusesem internata)
  • Pentru ca m-ai dus la școala, și deși m-ai lăsat singura a doua zi te vedeam in stație păzindu-ma in fiecare dimineața apoi
  • Pentru ca făceai lecțiile cu mine. Atunci nu-mi plăcea deloc, acum opinia mea s-a schimbat
  • Pentru ca nu ma lăsai afara noaptea
  • Pentru ca ma duceai la baschet
  • Pentru ca m-ai înscris la toate tipurile de dans posibil
  • Pentru ca in clasa a 4-a înainte de examenul la franceza nu mi-ai vorbit deloc in romană, mai știi?
  • Pentru ca m-ai învățat cum să învăț pentru Bac
  • Pentru ca mi-ai dat întotdeauna cele mai bune sfaturi
  • Pentru ca ai avut încredere in mine
  • Pentru ca nu ai făcut diferențe
  • Pentru ca le spuneai tuturor, mândru, “ea e fiica-mea”
  • Pentru ca m-ai laudat când meritam și m-ai ocărit când trebuia
  • Pentru ca și acum ma intrebi dacă sunt bine
  • Pentru ca îmi ești tată

Tatii adevarati sunt tati de fete!

Mulțumesc!
RuxAndra
familie

Daca vreodata vei fi in pericol, suna-ti parintii! Noi, ardelenii, suntem lenti, dar nu indiferenti!

31/07/2019

                Din 25 iulie ma uit continuu la televizor. Nu pierd un jurnal de stiri, mai bine zis un Observator! Ce sa zic? Am ramas fidela… asa e genul meu. Astept cu sufletul la gura o veste cum ca fata asta ar fi bine… ma rog cat de bine poti fi dupa ce ai fost rapita, batuta si violata de un libidinos.

Initial am zis ca nu scriu nimic despre asta, dar nu am cum. Nu ai cum sa ramai indiferent la ceea ce se intampla. Cum sa suni la 112 disperata, in miezul zilei si sa ti se spuna ca tii linia ocupata?

Ce poate fi mai grav decat faptul ca o fata de 15 ani a fost rapita? Mie mi-ar fi ajus si atat ca sa mut muntii din loc pentru a o gasi. Stau si ma intreb, oare doamna asta care i-a raspuns la telefon la 112 (pe stenograme se aude o doamna) nu are copii?

Ok, si daca nu are, cand va avea ii va trata la fel? Daca era fata unei colege ar fi reactionat la fel? Imi vin in minte cel putin 100 de intrebari fara raspuns… din pacate.

Ce nu inteleg e de ce suntem atat de lenti? De ce ne miscam atat de incet si nimeni nu vede? Si cand zic “ne miscam” ma refer la autoritati. Ca doar n-or fi toti implicati in reteaua asta, nu? Sudistii zic ca noi, ardelenii, ne miscam incet. Dragilor, noi ne-am fi strans 1000 si ne-am fi dus peste el, am fi intrat in casa lui fara mandat si ne-am fi riscat viata pentru fata aia. Noi, ardelenii suntem lenti, dar nu indiferenti!

Ma incearca un sentiment de neputinta si nesiguranta. Primul pentru ca EU nu pot face nimic mai mult decat sa scriu despre asta si al doilea pentru ca efectiv nu ma mai simt in siguranta. In casa mea, in orasul in care traiesc, in tara in care m-am nascut, in statul caruia ii platesc luna de luna impozite! Ca sa ce? Ca sa sune un copil la 112 si sa moara? Sau sa dispara fara urma din Caracal? Serios… o fi Caracalul noul Los Angeles de ne-a luat 19 ore sa identificam adresa, nu?

Din 25 iulie am trecut prin toate starile posibile. Frustrare, furie, neputinta… inca tastatura mea imi simte starea si cred ca “se simte” si in scris. Dupa casatorie toata lumea te intreaba cand faci copii. Aici? In tara asta? Mi-am dorit o fetita, acum cred ca m-am razgandit… Multumesc  Statului Roman pentru ca in doar 5 zile mi-a zdruncinat orice idee de parenting as fi avut.  Si am avut! 13 ani in care am lucrat cu gravide, cu proaspete mamici, cu mame si copiii lor azi nu-mi mai folosesc deloc!

Mi-am blamat tatal pentru ca il ducea pe frate-mio la scoala zilnic, in timp ce pe mine m-au lasat cu troleibuzul din a doua zi. Iarta-ma tata, as fi facut la fel! Cum sa mai educi copiii in ziua de azi? Cum le mai inspiri siguranta fara sa ii faci dependenti de tine? Cum ii mai lasi singuri pe strada? Fumatul, alcoolul si drogurile au devenit cele mai mici pericole in lumea de azi.  De 5 zile parca ma uit la un film, de-ala de pe Netflix, un serial in care rezolvarea situatiei vine la finalul ultimului episod. Doar ca la noi nu se stie cand va fi ultimul episod si daca situatia are rezolvare.  Am considerat-o rea pe mama pentru ca aveam ora Colgate si nu ma lasa sa plec din fata blocului. Iarta-ma mama, as fi facut la fel!

Vedeti?  Ma lasau sa merg la scoala singura da’ mai departe decat spatele blocului nu! Era un fel de balanta intre ce ai voie si ce poti. Azi, daca as avea copii nu i-as lasa sa plece din curte! Cum mai faci in ziua de azi sa cresti un copil astfel incat sa devina un adult normal, independent, cu frica de Dumnezeu  si  fara teama zilei de maine? Cum faci sa nu-l inchizi in casa, sa nu-l tii intr-o bula protectoare? Cum il mai cresti frumos?

Jurnalele titreaza “va avertizam urmeaza imagini si informatii ce va pot afecta emotional” . Pai bineinteles! Daca pe noi, care suntem simpli spectatori ai acestui spectacol prost, ne afecteaza emotional … ne putem gandi la familia si apropiatii fetelor supuse unor asemenea chinuri? Sau la ele? Sa presupunem ca Alexandra e in viata si ca ar fi fost scoasa din tara. Daca la un moment dat va scapa din calvarul asta isi va putea reveni vreodata? Daca da, cand? Cine plateste daunele emotionale? Cine-i da fetei asteia timpul si adolescenta inapoi?

Toate cele de mai sus ma duc spre o singura concluzie! Dragi copii, daca vreodata sunteti in pericol sunati-va parintii! Ei sunt singurii care vor face absolut orice pentru voi si pentru siguranta voastra! Nu Politia, nu Sri, nu Sts…  nu oameni care au o obligatie contractuala fata de voi, de noi, nu oameni care primesc salarii babane de la STAT ci PARINTII!

 

RuxAndra

Uncategorized

Bloggerii de azi, vloggerii de maine

15/06/2019

 

In ziua de azi, stiti bine,oricine poate fi blogger. In fond si la urma urmei ce-i asa de greu? Iti iei un domeniu, iti faci un site, pui o poza misto si aia e. Bine, in caz ca nu te descurci gasesti un baiat (sau o fata) istet care stie ceva it si ceva programare si e ca si rezolvata.

Cand ai tot suportul tehnic poti sa spui ca esti blogger, doar ai blogg, nu? Cu prenumenume.ro. Deja esti smecher/a rau. Incepand de azi te numesti influencer. Se deschid niste usi care pana acum erau inchise, incepi sa mergi la evenimente, sa scrii despre oameni si lucruri. Bloggul creste de la 100 de vizualizari la 1000 si apoi la 10000. Pagina ta de facebook a explodat, notificarile de pe instagram parca nu mai incap in telefon, iar prietenii te considera persoana publica!

Urmatorul pas, vlogg is the limit! Niste filmulete amuzante, montate bine unde ne inveti ceva. Cele mai comune sunt alea unde ar trebui sa ne inveti sa ne machiem, dar, daca arta asta nu o stapanesti poti incerca niste retete prin bucatarie! La urma urmei nimeni nu-i perfect, ce daca nu stii sa te machiezi? Repet, filmuletul e montat deci daca nu iese ceva te ajuta vecina, mama, sau faci o comanda si ne-o dai servita.

Fain, nu? Pacat ca tu scrii cu un singur “i”, si spui “legumele care le-am spalat” altfel aveai toate sansele sa ajungi departe! Nu te-am intrebat cum ai scrie “le-am”, dar cred ca nici nu vreau sa stiu .😂

Ma scuzati, de la caldura m-am luat!
RuxAndra

familie love

A treia bunica a jurnalistilor clujeni… tanti Maria!

19/03/2019

 

Timp de 19 ani, oricine a pus piciorul in frumoasa redactie clujeana Antena 1, chiar si intamplator, isi aminteste cu siguranta primul zambet cald ce-i spunea buna dimineata, un omulet roscat, foarte activ, glumet din cale-afara, despre care se spune ca face cea mai buna cafea din oras. Ati ghicit e vorba de tanti Maria, femeia care a avut grija de toata lumea, timp de 19 ani. Maria Nagy pe numele ei complet marturiseste acum cateva zile : “Eu as merita un cadou de la inalta conducere, eu am deschis acum 19 ani usa si sper sa ma tina bunul Dumnezeu ca s-o si inchid. Cati ati fost aici de toti am avut grija. “

Si asa e, de la cafeaua de dimineata, pana la omlete, la calcat hainele de platou. Si bineinteles daca te-a putut ajuta cu ceva dintre treburile tale personale, a facut-o. Nu de putine ori am vazut-o plecand la magazin cu scopul unui brunch  pentru toata redactia. Si nu sunt doar eu cea care poate confirma asta, ci zeci de colegi din presa.

Pentru mine a fost ca o a treia bunica. Ale mele erau amandoua departe. Una la Bucuresti, alta la Orastie. Mama la Bucuresti, tata undeva in Cluj… A doua mama si a treia bunica, asa as descrie eu aceasta doamna minunata. Ne-a legat foarte tare faptul  ca si ea are o fiica si o nepotica departe, deci asemeni mie, jumatate din ea lipseste.

Tanti Mary cum ii spunem noi mai nou s-a pensionat. Mai demult. Dar ce sa vezi? Nu e femeia care sa stea acasa si sa butoneze telecomanda, asa ca a ramas alaturi de noi, norocosii. Cei ce am ramas aici si suntem dispusi sa ramanem pana la final. Cei care ii suntem fideli si ii multumim pentru ca nu ne-a abandonat, pentru ca ne-a ajutat, pentru ca fost intotdeauna directa si onesta chiar si atunci cand poate aveam nevoie de cineva care sa ne asculte si sa ne dea dreptate, nu sa ne spuna franc ca ne inselam.

Pe langa o cafea si un zambet, tanti Mary are intotdeauna o vorba buna, un sfat doar daca i-l ceri si 2 urechi dispuse sa te asculte in orice moment. La 76 de ani are o experienta de viata ce poate folosi noua, dar si copiilor nostri. Si o gramada de cunostinte si prieteni. Nu stiu cand a avut vreme… Oriunde mergi cu ea, cunoaste pe cineva, sau are un fost coleg, sau un fost vecin, sau o cunostinta de-a nu stiu cui.

O mai sun dimineata cand pana la 8:30 nu ajunge la birou. Se bucura si-mi spune: “E placut sa stii ca cineva te cauta, ca intreaba de sufletul tau”. Pai cum am putea sa nu? Ii intoarcem sau incercam sa ii intoarcem macar o farama din tot ce face pentru noi. Timp de 19 ani am fost mai multi pe aici. Fiecare de alt fel. Niciunul la fel ca celalalt. Fiecare cu varsta, cu credinta,cu comportamentul si cu conceptiile lui. Si ea doar una. Si ne-a facut fata tuturor. Ne-a rabdat si ne-a invatat si a stat alaturi de fiecare pui al ei chiar si atunci cand acesta si-a luat zborul spre alt cuib.

Ce face Tanti Mary aici? Are grija de noi. Si noi o iubim si ii multumim. Eu sunt azi un om mai bun si datorita ei.

 

RuxAndra

 

 

Uncategorized

De ce nu mi-au placut niciodata stirile…

07/03/2019

Ora 19 era ora cinei. Ne asezam la masa si Tata Bubu fie iertat pornea radioul. Incepeau stirile. “Sa aflam si noi scumpa ce se mai intampla in tara asta. Un om informat e tot timpul puternic.”, imi zicea. Luam cina tacuti ascultand ce accidente au mai avut loc, ce cladiri au mai luat foc, ce copii si-au mai batut parintii si asa mai departe. Evident, micuta fiind, dupa fiecare stire negativa pentru dezvoltarea mea mi se explica faptul ca acei oameni nu sunt normali, ca bataia nu e buna nici aplicata de catre parinti copiilor, daramite invers, ca acei oameni te-au conceput si crescut si tu trebuie sa ai grija de ei si sa le faci batranetile frumoase nu sa-i alungi unde vad cu ochii, sau mai grav sa le iei viata. Eu zic ca am crescut frumos cu concepte gen: mama mea, camera mea, casa mea, familia mea  …  la care tin si astazi.

O ora mai tarziu terminam cina, o ajutam pe bunica la stransul mesei si spalatul vaselor si mergeam in casa unde tata Bubu era la televizor. Tot la stiri. La Pro era bineinteles  Esca,  iar la Antena 1 Mona Nicolici. Aceleasi  stiri, insa de data asta cu imagini. Astea  imi placeau mai tare, adica imi placea prestanta Andreei  si frumusetea si siguranta cu care Mona Nicolici ne intra in case. Nu aveam o preferata,  bunicul schimba constant canalul. Ca sa fiu sincera imi placea mai mult cum povesteau ele la inceput decat stirea in sine.

Astazi, cand sunt de partea cealalta a baricadei  lucrurile stau putin altfel. Azi vreau sa stiu prima ce cladire a luat foc, unde au fost accidente, cand cresc preturile si la ce, si asa mai departe. Nu sunt multe momentele in care imi permit sa zambesc din spatele pupitrului de Observator. Pentru ca nu prea am ocazia. Stirile gen “un profesor universitar a tinut in brate un bebelus timp de 50 de minute ca studentul sau sa-si poata lua  notite” sunt o raritate.

Azi deschid televizorul si vad o doamna blogger ce a nascut de 10 zile pe happylica, certand femeile din Romania pentru ca isi permit sa nasca prin cezariana. Intr-o tara libera…  iar moderatorul nimic. Femeia militeaza pentru interzicerea nasterii prin cezariana in cazul in care medicii nu o recomanda din cauza unor anomalii in timpul sarcinii. Serios?  Revenim pe vremea comunistilor… Sa presupunem ca ne e frica sa nastem natural, cum a zis ea… pai ce facem, ne fortam si ramanem cu o trauma atat noi cat si copilul sau alegem varianta eleganta?  In plus, langa ea pe canapea un medic cardiolog subliniaza faptul ca el nu este ginecolog, deci nu ne poate sfatui in legatura cu asta. Nu sunt nici eu  medic, insa sunt femeie si stiu ca al meu confort fizic si psihic e foarte important in momentul in care aduc un copil pe lume. Si ca daca as cere un sfat l-as cere doar ginecologului!  Nu unei doamne blogger… m-am tot intrebat oare cat de multe si ce materii se invata la facultatea asta de blogger? No offence!

Cateva ore mai tarziu deschid pagina de facebook si ce vad? O doamna importanta in politica romaneasca  are  idei precum desfiintarea proprietatii personale si renuntarea la viata de cuplu…  Again… Serios? Sa traim ca intr-un trib? Sa avem mai multi parteneri? Sa facem copii si sa nu stim cu cine? As avea o gramada de intrebari pentru doamna asta.   Sa nu avem nimic proprietate personala… Ok vom trai ca animalele salbatice dand lupte pentru cel mai bun boschet.  Cica asa vom convietui  armonios…  am eu o propunere: ce ar fi sa cedeze toti  cei ce ii impartasesc ideile macar cate o proprietate personala copiilor abandonati care stau pe strazi si nu au ce manca si cu ce se imbraca? Cred ar fi un prim pas pentru un trai in armonie, atat al lor cat si al copiilor necajiti. Ar fi atatea de comentat, insa nu sunt commentator… scoala asta n-am facut-o…

Va amintiti momentele alea cand erati la liceu si trebuia sa comentezi o poezie? Ne gandeam : Ce a vrut sa spuna autorul? Ei, cam asa si acum doar ca acum e mult mai greu…  Autorii astia sunt genii neintelese, mult mai complicati ca Bacovia, Blaga si Eminescu.

De ce nu mi-au placut niciodata stirile? Pentru ca majoritatea nu anunta nimic bun.

De ce imi plac stirile acum? Pentru ca vreau sa fiu prima care va spune lucruri, indiferent ca sunt bune sau nu. Un om informat e mereu puternic

 

RuxAndra

 

Uncategorized

La Bărăi peștii se prind cu undița, oamenii cu vorba!

14/08/2018

Am să încep într-un mod direct spunând că de mică am urât sportul ăsta (așa mi s-a zis mie că e sport). Pe când am mai crescut puțin toată lumea mergea la pescuit. Zici că era o chemare a bărbaților din lumea intreagă. Mi se părea doar un motiv să scapi de nevastă, de curățenia din weekend, de  făcut cumpărături și de cărat plasele, de făcut mâncare  și de toate îndatoririle ca să poti sta si bea bere pe malul lacului uitându-te la un băț. De neînțeles…. Mai ales că ai mei mă duceau cu forța dupa ei de am ajuns să cunosc toate lacurile din apropierea Clujului. Da, tata era unul dintre puținii bărbați care își luau familia cu ei. Oricine ar fi zis că această “traumă” nu va putea fi vindecată nicicând și că pescuitul se va reîntâlni cu mine, dacă e cazul, eventual în Rai, mai ales că în anii în care am lipsit de pe bălți acest sport s-a transformat în altceva. Dar n-a fost așa! Lacul ăsta mi-a schimbat percepția despre pescuit. Locul ăsta mi-a schimbat percepția despre relaxare… și am să vă explic de ce:

  • La Bărăi e un lac nici prea mare, nici prea mic. Să tot aibă vreo 2 hectare. În spatele lui se pregătește altul mai mare 
  • 30 si ceva de pontoane, fiecare cu băncuța, umbreluța și măsuța și coșul lui de gunoi.
  • Formă de agrement: pescuit sportiv, adică catch and release.
  • Pe fiecare măsuță șade la loc de cinste regulamentul pe care fiecare pescar trebuie să îl respecte. 11 reguli înfoliate care de un an, de când vin eu aici sunt în același loc, semn că putem fi si civilizați.
  • Din 2 in 3 pontoane saltele de primire, gratar și toalete, toate curățate și îngrijite. Cunoscându-l acum pe  Nea Grigore înțeleg că nici nu se putea altfel. Peștii mari se duc neapărat la saltele si se eliberează imediat. Nu doar că scrie în regulament, dar așa face toată lumea.
  • Cum, fără muzică pe lac? Îmi revine imaginea mașinilor parcate aproape de lac, cu ușile deschise să se audă cel mai nou album de manele apărut. Ceea ce contrazice cumva legea peștilor. Tot tata m-a învățat de mică faptul că poți să ai cea mai bună momeală și să fii expert în pescuit… dacă nu faci liniște n-o să tragă nici la anu’ și român cum ești nu te vei gandi că tu esti de vină ci că lacul sigur n-are pește, că plătești taxa degeaba, etc. La Bărăi este interzisă poluarea sonoră, e regula nr. 8. Chiar acum, Nea Grigore îi explică unuia dintre copiii de pe lângă casă: “aici nu putem vorbi tare”. Până și câinele lui latră pe silent! 
  • Majoritatea pescarilor vin însoțiți. De iubite, de neveste, de copii… toți vin să prindă pește și să se simtă bine. Apropo de asta, am inceput sa scriu pe la ora 13 si încă nu am terminat pentru că, ce crezi, la fiecare 5-10 minute mă opresc căutând minciocul. Nu mai pomenesc de restul peștilor micuți pe care îi tot scoatem din lac de azi dimineață… cum să nu le placă și copiilor pe lac?
  • Ce soiuri de pește se găsesc aici, s-ar putea să te intrebi: crap (oglindă, ten, românesc) caras, șalău, somn. Top secret: i-am prins si la plută.
  • Nea Grigore e cu entorsă… de 2 săptămâni… toată lumea îi spune să stea liniștit dar nu poate. Omul e gospodar și știe că treburile nu se rezolvă de la sine. Tocmai pleacă un grup care a lăsat ceva mizerie iar șeful îi mustră ușor și ironic: “dar mizeria tot eu o strâng, nu?” Nu te ceartă, nu țipă, dar te atinge ușor cu 2-3 cuvinte potrivite de ți se înroșesc obrajii de zici ca te-a ars soarele pe lac. Când vii e curat, când pleci lași curat. E bun simț, dar e și în regulament la nr. 9
  • S-a format o comunitate… a pescarilor care stiu să pescuiască, nu rănesc peștii și nu îi duc acasă. Astfel, dacă ai venit o dată și nu ai fost la înălțimea așteptărilor comunității, a doua oară nu mai vii. 

La Bărăi e exact locul acela de care nu te mai saturi. Chiar dacă n-ai nimic în comun cu pescuitul. Chiar dacă vii sa stai la soare, să citești o carte sau să mănânci un grătar. Ah, știți că la Bărăi si femeile prind pește. O fi chiar așa ușor sau doamnele se pricep? Vă spun eu: ambele variante sunt corecte!

Attachment.png

familie love Uncategorized

Bucuria de pe chipul copiilor, satisfactia din sufletul meu

05/07/2018

Inregistrarea emisiunii s-a terminat de cateva ore bune. Da, copiii s-au dat de gol de mult, astfel incat lumea stie ca emisiunea nu e live si nici noi nu am spus asta vreodata. Suntem live pe facebook cu toti telespectatorii nostri si asta ne da oportunitatea sa le putem raspunde instant la mesaje. Filmarea s-a terminat de aproape 5 ore, iar pe facebook curg in continuare poze si postari ce au legatura cu subiectul emisiunii. Am primit si un mesaj in care o mamica imi spunea ca al ei copilas ma iubeste de nu mai poate si ca sunt cea mai buna.

Ma laudati prea mult pentru lucruri normale. Nu scriu acum ca sa ma laud cu cate mesaje primesc si ce bine se simt oamenii in a doua mea casa. Ma bucur enorm ca atat piticii, parintii cat si bunicii vin cu zambetele la purtator la mine in platou,  dar asta nu inseamna ca fac ceva iesit din comun sau ca oi fi eu zana zanelor.

Daca vad prima ce se intampla in platou, cand unul din copilasi are o suferinta ca de exemplu o durere de masea care nu-l lasa in pace sau ii dau un servetel ca sa se stearga la gurita dupa ce a infulecat dintr-un tort ….este doamnelor pentru ca noptile mele nu sunt impovarate de griji. Nu ma trezesc gandindu-ma ca trebuie sa-mi spal copilul, sa-i dau sa manance, sa-l imbrac, sa-i spun sa fie cuminte pentru ca mergem la televizor si sa-i  repet asta de vreo 3 ori.

Nu ma gandesc in fiecare zi ca trebuie platita gradinita sau ca trebuie sa-i cumpar manuale, nici creioane colorate sau pensule , nici papusi sau masinute.

Daca nu am bani o zi sau doua nu trebuie sa ma gandesc cum sa-i explic copilului meu faptul ca nu pot sa-i cumpar ceva sau nu-l pot trimite in excursie. Se intampla nu? In peste 80% din familiile romanilor. Ei, eu nu am astfel de griji.

Copiii spun lucruri trasnite si pun intrebari dificile, mai ales cei care vin la Academia Mamicilor Moderne. Ei sunt cumva copii precoce. Fac  fata intrebarilor capcana o ora, 2, poate cateodata 3… dar zi de zi… inca nu am avut ocazia.

Asa cum am mai spus jobul de mamica e full time. Nu exista zile libere, pauza de masa sau timp pentru tine. Poate de aceea vi se pare ca am lipici si ca ma descurc in orice situatie.  “Situatia” mea e o data pe saptamana, in timp ce voi o traiti zi de zi. Daca castig la puncte la capitolul rabdare este doar pentru ca a mea nu e pusa la incercare in fiecare zi. Da, e si ceva nativ, insa sincer aici nu stiu pe cine mostenesc… n-am descoperit inca cine e personajul din familia mea care a fost atata de “indragostit” de copii.

Cu asta ma hranesc , cu bucuria copiilor mei. Pentru ca eu asa-I consider pe toti, pe toti cei care mi-au calcat pragul sau mi-l vor calca intr-o zi. Ei toti sunt ai mei, sunt familia mea…  Stiu ca e greu de crezut  dar acesti copii s-au simtit ca acasa de prima data … cum puteam eu sa nu-i primesc in sufletul meu? Asa ca multumesc, dar nu e nimic special, e doar un comportament normal!

RuxAndra